A lost soul - FINALIZATĂ

8

O nouă zi, o nouă durere de cap.
Ma trezesc țipând, ceva obișnuit pentru mine, am coșmaruri mereu. Nu imi vine sa cred ca inca nu am scăpat, nu ma ajuta deloc faptul ca stau in aceasta casa, mai rau ma răscolește.
Este 5 dimineața, nu mai vreau sa dorm, imi este frică, asa ca imi fac rutina de dimineata, îmbrăcând primele haine pe care le găsesc. Blugi rupți si un maieu alb cu bretele subtiri.
Observ ca am o notificare pe insta, cand intru imi apare o postare de la prietenii mei din Miami. Este o poza cu mine, roscata mea preferata, Ivy, care mi-a fost prietena si m-a acceptat asa cum eram si un baiat cu porecla Naruto. Am fost etichetata si aratam chiar bine (media), are deja 11 mii de aprecieri, nu imi vine sa cred cat de multe sunt in doar cateva ore, in descrierea postării scrie ne este dor de tine, steluță nu imi vine sa cred ce nebuni sunt, le las un comentariu cu multe inimioare, o sa ii sun mai tarziu pentru a vorbi cu ei. In acea poza eram într-un depozit unde ei fac începuturile dansurilor, unde isi petrec timpul distrându-se. Nu am mers de multe ori, dar totusi mi-a plăcut mult. Am observat niste aprecieri ce m-au lăsat fara cuvinte, Agnes, Luca si Vlad, wtf? De unde ii urmăresc ei? De unde ii stiu?
Las asta deoparte si cobor jos sa imi fac o cafea.
Telefonul imi vibrează cand il scot, un zâmbet imi apare.
"Marco, cei cu tine la ora asta?"
"Surioara ti-a venit masina, m-au sunat de la tractări" vocea lui somnoroasa ma face sa chicotesc.
"Mulțumesc si imi pare rau ca te-au trezit" el vorbește infundat si inchid.
Ies din casa văzându-mi masina Mercedes GLE negru, prima mea masina a fost un bmw x6 imi placea mai mult, dar imi amintea de părinții mei cand mi-au cumpărat-o asa ca am renunțat la idee si mi-am luat una mai diferita.
"Skyler Wilson?" soferul iese cu niște foi in mână.
"Da"
"Semnați aici, va rog" ii semnez si ii zambesc intrand in casa cu cheia in mana.
Maine semnez actele si pentru testament, avem o mostenire mare de la părinți, un loc de casa, un bar/local si multi bani. Cred ca am sa investesc in acel local si o sa il fac pe bunul meu plac, un club bomba, dar nu acum, astept sa termin liceul.
Fix inainte sa ies pe usa, Aiden coboară pregătit, fresh.
"Ce e cu tine?" isi pune jacheta pe umerii lati si imi face semn sa ies.
"Hai sa mergem, surioara. Te-ai balansat prin casa doua ore, intr-o ora începe programul" urc cu el in GLE razand, ma imita cum faceam dupa ce mi-a venit mașina. Nu l-am observat si asta mi se pare si mai amuzant.
Are dreptate este deja 7 pana ajungem se face si jumătate, mai stam prin curtea liceului si asta a fost.
"Ai luat chitara?" ma intreaba cand observa instrumentul fratelui nostru mai mare, eu afirm din cap zâmbitoare.
"Asta înseamnă ca avem ce face pana incep orele" bate din palme, iar eu pornesc motorul.

Ne așezăm pe banca din spatele liceului, Aiden imi scoate chitara din husă si mi-o intinde.
"Hai sa cântăm melodia noastră" zâmbetul lui imi dă curaj asa ca incep sa imi misc degetele pe corzi, scoțând un sunet plăcut. Avem o melodie de cand eram putin mai mici, ultima oara am cantat-o toata familia, fix inainte ca Marco sa plece.
Amandoi incepem sa cântăm si cu vocea, versurile fiind frumoase si de fericire, dar pentru noi sunt triste si schimbate, caci ne amintim usor de ce s-a întâmplat, totuși ne liniștim si cântăm ușor.
Chitara am acordat-o cand am cantat la Elisa in camera si se aude extrem de frumos.

Aud dintr-o data cum cineva aplaudă.
Luca se apropie de noi cu o acadea in gura, este urmat de Anghel si Vlad, care fumau, ei cand au apărut, oare?
"Super tare! Mi-a plăcut" ia o pauza in care toti ma privesc, ca si cum așteaptă o reacție urata de la mine, ma ridic usor si bag chitara in husa ei.
"Aiden am auzit ca vrei sa intri in echipa, e adevărat?" Vlad se apropie mai mult de el, cand i-am auzit vocea am tresărit, i s-a îngroșat mult si e putin mai răgușită, nu l-am mai auzit de foarte mult timp, el imi trage priviri fugitive așteptând un răspuns de la fratele meu, care nu mi-a spus nimic de dorința lui de a intra in echipa lor.
"Da frate, poate la fotbal nu ma descurcam bine. Dar rugby.."
"Stai ce?" il întrerup "acum se joaca rugby in acest liceu?" Luca pune bot si da din cap in sens afirmativ.
"Da, iar majoretele au ajuns de tot rahatul, de aceea nici nu mai merg la repetiții. Sa iti feliciți iubita, Vlad, ea e de vina pentru tot ce ni se intampla, am pierdut si calificarea la următorul concurs" Sonia apare de nicăieri iritată.
"Poftim? Cum a ajuns echipa mea pentru care am muncit la o inapta?" am muncit mult pentru acea echipa, e normal sa reactionez asa cand aud cat au decăzut.
"Ai grija cum vorbești, Sky! Este iubita lui Vlad" Anghel face semn spre prietenul lui, care era indiferent si totusi nu imi spunea nimic.
"Ma doare la bass ca e iubita lui" il observ cum se abține sa nu râdă, v-am spus ca ma cunoaște prea bine, stie sigur ca sunt geloasă "Nu era vorba sa luați voi echipa daca eu as păți ceva vreodată. Tu, Agnes si Iris, ce naiba se intampla?" ea isi freaca fruntea si se uita trista la mine.
"Pur si simplu nu am mai vrut sa ne implicam prea mult dupa ce ai plecat, ai lăsat un gol imens. Prima data aici, acum sigur si la cei din Miami, am văzut într-o postare cat iti duc dorul" zâmbește trist, eu făcând la fel.
"Nu am fost extrem de apropiata de ei, doar imi placea sa ii privesc dansând, ma ajuta energia lor"
"Tipul ala, Alex, era super enervant, te placea prea mult, fiind prea insistent, bine ca nu i-ai dat importanta, altfel chiar nu mai vorbeam cu tine" Aiden spune in timp ce se ridica si el, Vlad rămâne pe gânduri, apoi se enervează.
"Ok! Deci Aiden, dai o proba mica după ore, atunci vom decide daca intri" spune fostul meu inainte sa plece grabit, dandu-mi o ultima privire cu multe subînțelesuri.

Mulți elevi noi si vechi vin sa ma salute, cand intru in liceu vad fetele din echipa de majorete cum ies din sala de sport, imi sar toate in brațe.

Din cauza gălăgiei directorul si mai mulți se uită la noi. Agnes si Iris se duc la grupul lor care erau gata sa vada o scena, nu intelegeam, pana sa o vad.
Botoxata imi apare in fata, privirea ei ucigandu-ma.
"Bine ai venit, domnișoara Wilson, am fost surprins placut sa aflu ca te intorci! Condoleanțe!" se întoarce pe călcâie directorul si intra in biroul său. Ultimul cuvânt m-a doborat psihic, astfel ajung sa fiu mai aeriana, pana fetele din echipa ma trag mai departe de actuala lui Vlad.
"Skyler, bine ca ai venit! Întoarce-te in echipa, cu Miranda ca lider am scăzut mult, am pierdut ultimele 3 concursuri in fața liceului Kereminci si nu am mai învățat nici măcar o coregrafie bună" una din cele
16 imi spune, iar celelalte afirmă. Nu am timp sa spun nimic ca botoxata se bagă in fața mea si încearcă sa pară superioară.
"Fetelor, astăzi nu uitați ca avem antrenamente dupa ore! Haideți sa mergem" s-a întors dându-mi o privire de dezgust, am plecat indiferenta, nu am sa ma pun la mintea ei, daca ar fi venit anul trecut cu figurile astea la mine, as fi băgat-o in spital, dar acum incerc sa ma calmez, caci nu mai iau pastilele de ceva timp si nu vreau sa afle Aiden.
Intru într-o sala goala incercand sa ma calmez, tremur super tare si imi este frica ca voi ceda.
Asa ca incep sa ma scarpin cu unghiile la brat pana imi dau sangele, usturimea apare imediat, iar eu incep sa ma calmez, clopotelul suna, asa ca merg repede la baie fara sa ma observe cineva si ma sterg, imi duc repede rucsacul in dulap si observ acolo o jacheta cu numărul 7 si un hanorac cu fermoar alb, sunt a lui Vlad amândouă, ma abtin sa nu fac urat din nou sau sa plang si imbrac acel hanorac subțire, aveam doar un maieu pe mine, iar acum se observau zgârieturile daca nu luam unul din ele, multumesc mie din trecut ca nu i le-am mai dat înapoi. Intru in clasa si ma bag pe randul din spate unde mai era un loc liber, putin mai departe fiind grupul, doar Vlad a recunoscut bluza si se uita insistent, Miranda se enervează cand il observa si ii face semn sa se întoarcă, surprinsa vad ca o face.
Pe usa intra diriginta pe care am avut-o din a 9 a cu noi, este sotia domnului director. Vine la mine zâmbind si imi da o mini îmbrățișare, sincer mi-a plăcut, dupa mult timp.
"Doamne, ce frumoasa si mare te-ai făcut!" mi-a fost ca o mama mereu, de aceea imi vorbește asa deschis, mergeam des pe la ei acasa. "Cum mai ești? Ma bucur ca te-ai întors"
"Sunt ok, cred. Si eu ma bucur ca sunt aici, desi nu as fi crezut ca voi spune asta vreodată" amandoua zâmbim, mai mult trist.
"Condoleanțe!" eu dau din cap zambind asa in continuare, incep sa imi frec brațul mai tare cand ea pleaca la catedra, ca sa nu izbucnesc in plans sau sa am o criza de nervi, durerea apărând din nou, ma calmez pe plan psihic.
Ora începe, iar eu incerc sa ma concentrez usor, ea preda literatura. Iar faptul ca acum ne povestește despre Lucifer, mi se pare foarte interesant.
Suntem pe la sfârșitul orei, diriga imi da o privire fugitiva, iar apoi se axează pe brațul meu incruntata.
"Sky, ce ar fi sa mergi pana la baie sau cabinet, scumpo, sangerezi" toti se intorc spre mine, cand ma uit la brat observ o pată mare de sange pe hanorac, nu mi-am dat seama pana acum, ma uit si pe palma cu care m-am mai frecat acolo din cand in când si ea este pătată de sange, asta făcând si cu pixul. Arunc pixul si ma ridic brusc din banca, începând sa alerg spre ieșire, nu am avut timp sa imi i-au altceva inafara de telefonul si cheile pe care le aveam in buzunare, alerg cat pot de repede spre masina, iar fix cand sa ies din parcare il observ pe Aiden pe teren, sper ca nu m-a văzut asa, sper ca nu ii va spune nimeni.
La naiba, de ce nu ma pot controla niciodată.
Ajungând acasa, parchez si intru goană direct la baie, imi dau hanoracul alb al fostului meu jos si il bag in apa cu detergent, si incep sa imi spăl brațul, este cat de cat ok, dau cu dezinfectant si pudra care ajuta sa se vindece si las asa nebandajat ca sa prinda aer. Expir ușurată si merg direct la fiecare obiect pe care l-am murdărit cu sange. In primul rând clanta si multe lucruri de la masina.
Ma duc in camera mea luând un somnifer, imi las capul moale pe perna si inchid ochii începând sa ma gândesc la ceva care sa ma calmeze, ochii verzi fiind primii pe care ii vad, EL.

Marco si Aiden se aseaza langa noi la masa, Elisa sta langa mine, iar părinții fata in fata cu noi.
"Ti-a plăcut surpriza de astăzi?" o intreb zâmbind pe Elisa, a fost ziua ei si i-am pregătit o petrecere minunata, s-a distrat super mult.
"Da" ea râde, dintisorii in lipsa făcând-o sa fie amuzantă.
"Va iubesc mult dragilor!" mama spune cu lacrimi in ochi, tata înghițind in sec.
"Maine trebuie sa vorbim despre ceva important!"

Ma trezesc brusc, simteam cum am lacrimi uscate pe obraji, era perioada in care am aflat ca mama are cancer. Incep sa plang tare si sa incerc sa adorm din nou, dar nu merge. Intru in baie si ma bag in apa fierbinte incercand sa nu mai fiu încordată.

××××××××××××××××××××××××××××××××