Pacatul meu 🫧

NICK 8

Trebuia să am mare grijă cu Noah. Noaptea trecută lucrurile s-ar fi putut termina foarte rău dacă tata ar fi descoperit ce făceam... Mă îngrijora faptul că nu ştiam cum să îmi păstrez în continuare viața secretă, acum că nu mai eram doar două persoane în casă. Eu avusesem grijă ca ambele mele lumi să nu se intersecteze, eram foarte atent în această privinţă, n-aveam încotro.
Ca întotdeauna în acea perioadă, urmau să aibă loc cursele ilegale în deşert, iar în ziua aceea, după petrecere, trebuia să merg acolo. Era o nebunie: muzică rock, droguri, maşini scumpe şi curse până la răsăritul soarelui sau până venea poliția, deşi nu se băga aproape niciodată, având în vedere că le organizam într-o zonă pustie. Fetele o luau razna, băutura curgea gârlă, iar adrenalina era ingredientul perfect pentru a trăi cea mai frumoasă noapte din viața ta... Evident, asta în cazul în care nu erai unul dintre adversari.
Banda lui Ronnie concura întotdeauna împotriva noastră; câştigătorul rămânea cu maşina rivalului, pe lângă tot bănetul pariat. Erau periculoși, eu ştiam asta din proprie experienţă şi din acest motiv toți se bazau pe mine când venea momentul. Eu și Ronnie aveam o relație amicală, dar care se putea deteriora la fel de uşor ca atunci când rupi o foaie de hârtie, iar în noaptea aceea trebuia să fiu cât se poate de atent, dar şi să câştig cursa cu orice preţ.
Trebuia să mă asigur că Noah nu avea de gând să mă dea de gol şi de aceea m-am îndreptat spre camera ei înainte de ora la care trebuia să plecăm spre hotelul unde avea loc petrecerea.
După ce am bătut la uşă de trei ori şi am aşteptat aproape un minut, a apărut în pragul uşii.
-Ce vrei? m-a întrebat pe un ton arțăgos.
Am ocolit-o și am intrat în camera ei. Inainte ca tata se căsătorească cu mama ei, camera aceea fusese a mea.
-Aici era sala mea de sport, știai? i-am spus, întorcân- du-mă cu spatele la ea şi apropiindu-mă de pat.
-Ce păcat... băiatul bogat a rămas fără aparate, a comentat batjocoritor; atunci m-am întors cu faţa spre ea.
Am observat-o cu atenție, la început ca s-o enervez, măsurându-i din ochi formele apetisante, dar nu am putut så nu-i admir corpul. Prietenii mei aveau dreptate, arăta foarte bine şi nu ştiam dacă era un lucru bun sau rău, având în vedere situația în care mă aflam.
Avea o coafură extrem de sofisticată: îşi prinsese părul în creştetul capului şi îşi lăsase nişte bucle care îi încadrau fața într-o manieră elegantă şi dezinvoltă. Ceea ce m-a surprins cel mai tare, pe lângă rochia de un albastru-deschis care-i ajungea până la călcâie și nu läsa prea mult loc imaginației, a fost machiajul: tenul ei părea din marmură, iar ochii erau ca două abisuri profunde. Deşi de obicei nu-mi plăceau fetele atât de machiate, a trebuit să recunosc că genele sale păreau atât de lungi, încât am simțit impulsul de a i le mângâia cu degetul, iar gura... Roşul acela intens îl putea duce la pierzanie pe orice bărbat cu capul pe umeri.
Am încercat să-mi controlez acel fior neaşteptat care m-a străbătut din cap până-n picioare şi i-am trântit primul comentariu jignitor care mi-a venit în minte.
-Arăți ca o sorcovă, i-am spus şi mi-am dat seama că s-a enervat.
Din ochii săi tâşneau scântei, iar fața i s-a imbujorat.
-Foarte bine, aşa vei avea un motiv în plus să nu mă bagi în seamă, mi-a spus, intorcându-se cu spatele la mine şi luând un colier de pe noptieră.
I-am remarcat spatele aproape gol si felul în care mătasea rochiei cădea în valuri ca o apă.
M-am apropiat de ea fără să-mi dau seama ce făceam. Degetele mele erau dornice să verifice dacă pielea ei era atât de catifelată precum părea...
-Ce faci? m-a întrebat simţindu-mă în spatele ei și întorcându-se în acelaşi timp.
Văzând-o mai de aproape, am putut să remarc că nu ise intrezărea niciun pistrui.
I-am luat colierul din mână şi l-am ridicat, dându-i de înţeles că singura mea intenție fusese s-o ajut să şi-l pună.
M-a privit cu neîncredere.
-Haide, surioară, atât de rău crezi că sunt? am întrebat-o, în timp ce mă întrebam şi eu ce naiba făceam.
-Eşti mai rău, mi-a răspuns, smulgându-mi colierul din mână.
Degetele ei m-au atins şi am simțit cum pielea mi s-a infiorat.
"La naiba!"
M-am îndepărtat, frustrat de efectul pe care-l avea asupra mea apropierea ei... Dorința mă copleşea şi era o senzație extrem de incomodă, ştiind că nu puteam nici s-o ating, nici s-o privesc.
-Am venit să mă asigur că nu o să vorbească gura fără tine în seara asta, am spus, observând cum îşi punea singură colierul şi admirându-i dibăcia.
-Despre ce? mi-a răspuns, făcând pe proasta.
Am făcut un pas spre ea şi aroma unui parfum dulce mi-a stârnit simțurile.
-Știi că în noaptea asta am treabă după eveniment şi nu vreau să aud vreun comentariu ingenios când o să-i spun tatei că trebuie să plec.
-O să pleci pentru că trebuie să lucrezi la un caz, nu-i aşa?
Am zâmbit satisfăcut.
-Te-ai prins. Bravo! Pa, surioară.
-Nu te grăbi aşa, Nicholas, a spus ea în spatele meu.
M-am oprit la câțiva pași de uşă şi am strâns din dinți cu putere, simtind furnicături în stomac când am auzit-o ros tindu-mi numele cu voce tare.
-Eu ce câştig din afacerea asta?
Când m-am întors cu fața la ea, un zâmbet arogant ii apăruse pe buzele apetisante în formă de inimă.
-Câştigul tău e că nu-mi voi petrece timpul făcându-şi viața imposibilă.
Noah şi-a arcuit o sprânceană perfect creionată.
-Nu văd cum ai putea face asta.
-Am făcut un pas spre ea.
-Crede-mă, ar fi mai bine să nu afli.
Noah mi-a susținut privirea fără să clipească.
-Dacă tu pleci de la petrecere, mă iei şi pe mine. Nu am niciun chef să fiu înconjurată de lume pe care n-o cunosc, la o petrecere care nu mă interesează.
-Regret, Pistruiato, dar, după cum ți-ai dat şi singură seama, munca de taximetrist nu e pentru mine, i-am răspuns, arătându-i din ochi ținuta mea elegantă.
-Caută o scuză care să meargă pentru amândoi, pentru că n-am chef să joc rolul fiicei perfecte în timp ce tu te duci la nişte curse ilegale de maşini.
La naiba, doar auzind aceste cuvinte ieşind de pe buzele ei m-am simtit tulburat.
-Bine, presupun că pot să inventez ceva, am convenit doar ca s-o văd mulțumită.
Când urma să vină momentul să plec, ea nici nu avea să-şi dea seama.
Noah s-a încruntat, atintindu-şi ochii de culoarea mierii asupra ochilor mei.
-E incredibil cum ai reușit să-i duci pe toți de nas Ştiai că mama te-a descris drept fiul perfect?
-Sunt perfect din multe puncte de vedere, iubire, am afirmat, simţindu-mă fără să vreau satisfăcut de modul în care decurgea conversaţia.
Discuțiile cu fata asta erau incredibil de stimulante.
-Când vrei, pot să-ți demonstrez.
Noah a dat ochii peste cap şi m-a privit cu superioritate. În mod normal eram asaltat de fete, era de ajuns o privire din partea mea ca toate să se lipească de mine, dornice să-mi facă pe plac. Îmi câştigasem fără niciun ajutor reputația, femeile mă respectau şi mă adorau în același timp; eu le satisfăceam, iar ele nu-mi invadau spațiul. Întotdeauna fusese aşa, de când aveam paisprezece ani și am descoperit de ce sunt în stare femeile în faţa unui chip şi a unui corp atractiv. Şi iată că Noah mă sfida în fiecare clipă şi nu o tulbura deloc prezenţa mea.
-Asta e ceea ce le spui fetelor ca să te culci cu ele? m-a întrebat cu aroganță. Cu mine nu merge, aşa că nu-ți mai irosi eforturile, a adăugat şi, când am înțeles aluzia, am simțit o presiune incomodă în pantaloni.
Pentru o clipă, mi-am imaginat cum ar fi să-i scot rochia şi să-i fac toate lucrurile care ştiam că le înnebunesc pe femei... Ar fi distractiv să o înnebunesc pe Noah şi s-o fac să-mi strige numele fără oprire...
„La naiba."
-Nu-ti face griji pentru asta: îmi plac femeile, nu fetițele cu cozi împletite şi pistrui.
-Eu nu-mi fac niciodată cozi împletite, idiotule.
Am izbucnit în râs, încercând să mă relaxez. Fir-ar să fie, acum voiam s-o văd cu cozi împletite.
-Bine, presupun că ne-am înțeles, am afirmat cu intentia de a ieşi de acolo imediat.
Noah a râs sec.
-Dacă să vii aici să dai ordine înseamnă pentru tine că ne-am înțeles...
-Văd că incepi să te prinzi. Pa, surioară.