NICK 10

291 4 0
                                    



   Am privit-o în timp ce se îndepărta, fără să înțeleg absolut nimic, şi atunci m-am uitat la mesajul care însoţea poza:

   Aşa se întâmplă dacă pleci din oraș. Chiar credeai că Dan o să te aştepte toată viaţa?

   Cine naiba era Dan? Şi cine era imbecila de Kay care îi trimitea un astfel de mesaj?
   Fără nicio remuşcare am deschis folderul cu fotografii din telefonul ei mobil. Acolo am găsit o mulțime de poze cu o fată brunetă, care, dacă nu mă înşelam, era aceeaşi cu cea din poză. După câteva instantanee cu prieteni şi probabil de la liceu am găsit poza pe care o căutam.
   Tipul ăla, Dan, avea mâinile pe fața lui Noah şi o săruta, în timp ce ea nu îşi putea stăpâni râsul, probabil ştiind că era fotografiată... O trădaseră...
   Am blocat telefonul şi l-am băgat în buzunar. Nu aveam nici cea mai mică idee de ce îmi venea să arunc acel aparat în mijlocul oceanului şi nici de ce m-a enervat atât de mult fotografia în care Noah se săruta cu idiotul ăla, dar mi-era clar că aveam un chef nebun să-i sparg fața primului individ care m-ar fi călcat pe nervi în acea seară.
   M-am îndreptat spre masa unde era pusă o hârtiuţă cu numele meu, al lui Noah într-o parte şi al Annei în partea cealaltă. Tata avea locul în fața mea, iar lângă el, soția lui; la aceeaşi masă mai stăteau două cupluri ale căror nume nu mi le aminteam, dar cărora trebuia să le prezint versiunea fiului încântător şi perfect al lui William Leister.
   Nu trecuseră nici două secunde de când mă aşezasem şi Anna a apărut lângă mine. I-am simtit parfumul de îndată o s-a aşezat şi m-am aplecat peste masă să beau din vinul r roşu ca sângele care fusese servit în aproape toate paharele.
   -Şi surioara ta? m-a întrebat disprețuitor.
   -Plânge pentru că a fost înşelată, i-am răspuns sec, fără să stau pe gânduri.
   Anna a izbucnit într-un hohot de râs, lucru care m-a cam enervat.
   -Nu mă miră, e o copilă, a comentat cu o urmă de dispreţ în voce.
   Am urmărit-o câteva clipe, analizându-i răspunsul. Era prea multă ranchiună, având în vedere că o cunoştea doar de două minute, chiar dacă nu apreciase prea tare faptul că îmi dăduse un pumn noaptea trecută.
   -Să vorbim despre altceva, pentru că e destul că trebuie s-o suport acasă, i-am spus, punând din nou paharul pe masă.
   Fără ca măcar să-mi dau seama, am început s-o caut pe Noah prin sala. Majoritatea invitaților se aşezaseră deja la locurile lor când am zărit-o la barul aflat în cealaltă parte a sälii. A aşteptat acolo până când un ospătar s-a apropiat de ea.
   M-am ridicat în picioare când am văzut cine era. M-am îndreptat spre ei cu paşi fermi, hotărât să il împiedic cu orice pret pe Mario s-o cunoască pe noua mea soră vitregă, dar, când am ajuns în dreptul lor, am auzit ultimele cuvinte pe care ea i le spunea.
   -Ne vedem la uşă în cinci minute...
   -Peste cinci minute o să fii în limuzină aşteptând să te Intorci acasă, am întrerupt-o, aşezându-mă lângă ea şi fulge- rindu-l pe Mario cu privirea.
   -Salutare şi tie, Nick, a salutat zâmbind.
   -Lasă prostiile, i-am tăiat elanul. Ce naiba faci?
   Mario făcea parte din trecutul meu, nu puteam să-l las s-o cunoască pe Noah: era prea riscant. El ştia exact ce gândeam şi tocmai de aceea se băgase pe sub pielea ei fără să stea pe gânduri.
   -Nu totul are legătură cu tine, Nicholas, a replicat Noah şi a trebuit să mă controlez ca să n-o oblig să închidă gura. Poți să-mi înapoiezi telefonul? mi-a cerut, întorcân- du-se spre mine cu palma întinsă.
   Am privit-o fix. Nici urmă de lacrimile pe care le văzusem în ochii ei mai devreme. Nimic. Era rece ca gheața.
   -Acum, nu la anul, a adăugat nerăbdătoare. Ajunsesem la limita răbdării în seara aceea. Mario a râs scurt, ridicându-şi în acelaşi timp mâinile ca şi cum s-ar fi predat.
   -Eu nu m-aș pune cu ea, frate, m-a avertizat de parcă o cunoştea de o viață. - Noah, lasă prostiile, nici măcar nu-l cunoşti, i-am spus, încercând să port o discuţie rațională cu ea, în timp ce scoteam telefonul mobil din buzunar şi i-l întindeam cu un gest mai brusc decât era necesar.
   -Şi pe tine te cunosc? a replicat, încruntându-se cir- cumspect. În plus, să ştii că o să merg la cursele alea pe care te străduieşti atât de mult să le ții secrete, m-a anunțat în continuare.
   Am făcut ochii mari, am privit în ambele părți și am făcut un pas spre ea.
   -Ce-ai fumat, fetito? am spus enervat. Nu o să pui piciorul în locul ăla, ai înţeles?
   Noah nu s-a lăsat intimidată de cuvintele mele.
   -Pot să merg şi să nu spun nimic despre ce vom face în seara asta sau pot să rămân aici şi să-i povestesc totul tatălui tău, tu decizi.
   „La naiba!".
   Nu înţelegeam cauza acelei atitudini: iubitul ei o înşela, orice fată normală la cap ar fi fost terminată şi ar fi plâns pe la colțuri... iar reacția ei era să mă scoată din sărite?
   Mă săturasem de toate astea, nu puteam să am tot timpul grija ei. Le-am întors spatele și m-am îndreptat spre masă. Cea mai mare preocupare a mea era ca tata să nu afle ce făceam eu în afara casei. Încercasem întotdeauna să-mi mențin viața de familie separată de alte sfere ale vieţii mele, iar acum mă trezisem pe cap cu o râzgâiată irascibilă, pe care nu numai că n-o interesa câtuşi de puțin ce îi spuneam, dar care îşi propusese şi să-şi vâre nasul în treburile mele.
   O oră mai târziu, m-am ridicat și m-am îndreptat spre bar, unde tata şi noua lui soţie savurau o băutură și purtau o discuție animată cu un cuplu de prieteni.
   Când a văzut că mă apropii, tata mi-a zâmbit şi, în clipa în care am ajuns lângă el, m-a bătut pe umăr. Gesturile astea mă deranjau. Aveam nevoie de spațiul meu personal, iar faptul că tocmai tatăl meu mi-l invada mă deranja şi mai mult.
   -Plecați deja? m-a întrebat fără niciun reproş în voce.
   Foarte bine, asta însemna că puteam să plec fără probleme.
   -Da, i-am răspuns, lăsându-mi paharul pe masa de la bar. Mâine trebuie să mă trezesc devreme ca să lucrez în continuare la caz, am adăugat.
   Tata şi-a dat acordul cu un gest din cap.
   -Noah a plecat deja acasă, aşa că, dacă şi tu eşti obosit, poţi să pleci.
   Am dat din cap mulțumit şi am plecat de la petrecere alături de Anna.

    Am dat din cap mulțumit şi am plecat de la petrecere alături de Anna

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pacatul meu 🫧Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum