Pacatul meu 🫧

NICK 36

   Ceva se întâmpla. Noah era diferită: se comporta ciudat. De când ne întorseserăm de la școală în după-amiaza aceea nu mai coborâse; voiam să mă duc s-o văd, pentru că ştiam că ceva nu era în regulă. De când văzusem cicatricea de pe trupul ei, toate alarmele începuseră să sune, ceva i se întâmplase și ceva i se întâmpla chiar acum care o făcea să se comporte în felul acela: să se îmbete până la pierderea cunoştinţei... Noah nu era aşa, nu cea pe care o cunoşteam eu, nu cea de care mă îndrăgostisem.
   Abia dacă vorbea cu mine, o rănisem şi meritam să stau departe de ea, dar nu puteam permite să i se întâmple nimic rău, trebuia s-o protejez de ticălosul ăla şi, dacă era nevoie s-o urmăresc sau s-o supraveghez pe ascuns, intenționam s-o fac.
   În clipa aceea mi-a sunat telefonul. Am răspuns şi am vorbit cu sora mea. Nu puteam să fiu lângă ea în prima zi de şcoală şi mi se rupea inima din cauza asta, dar nu puteam s-o las de izbelişte pe Noah. Mă simțeam vinovat, dar ceva îmi spunea că trebuia să rămân aici alături de ea. Am asigurat-o pe sora mea că, de îndată ce voi putea, o voi vizita şi i-am urat o primă zi de şcoală minunată. Mi-o imaginam cu uniforma ei minusculă şi ghiozdanul imprimat cu personajele din Maşini şi am simțit cum mă roade remuşcarea.
   Zilele au trecut, iar joi s-a întâmplat ceva care m-a nedumerit profund: când am urcat în camera mea după ce ajunsesem epuizat de la facultate, am auzit zgomote şi râsete
provenind din camera lui Noah. Fără să stau pe gânduri vreo clipă, am deschis brusc uşa şi am găsit-o cu trei fete şi doi băieți. Fumul care plutea în cameră şi mirosul intens demonstrau că fumau marijuana. Jenna era şi ea acolo, alături de imbecilul de amic al său care se sărutase cu Noah în ziua jocului cu sticla. Era şi Sophie, care era îmbrăcată doar cu fusta de la uniformă şi un sutien din dantelă. roşu
   - Ce naiba se întâmplă aici? am urlat când am văzut acel spectacol.
   Slavă Domnului, Noah era complet îmbrăcată, dar avea între degete o ţigară din care ieşea un nor de fum alb ce o învăluia.
   - Nicholas, ieși! a strigat ea la mine, ridicându-se în picioare.
   M-a orbit impulsul de a o scutura şi de a-i da afară de acolo în şuturi pe toți cei care îi țineau companie.
   Am făcut cinci paşi până la ea şi i-am smuls din mână tigara cu marijuana.
   - De ce fumezi mizeria asta? am întrebat-o, săgetând-o cu privirea.
   Ea m-a privit câteva clipe, după care a ridicat din umeri cu indiferenţă. Avea ochii roşii şi pupilele dilatate. Era sub efectul drogului.
   - Toată lumea afară! am strigat către ceilalți.
   Fetele au tresărit, iar cei doi băieți m-au privit sfidător.
   - Ce vrei, frate? Ne distrăm şi noi puțin! a exclamat unul dintre ei, ridicându-se în picioare şi înfruntându-mă.
   I-am aruncat o privire asasină.
   - OK, OK, calmează-te, frate, mi-a spus și a început să-şi adune lucrurile.
   Noah avea mâinile în şolduri şi o atitudine cu adevărat provocatoare.
   - Care-i problema ta? a răbufnit ignorându-i pe prietenii ei , care ieseau pe usa.
   Am aşteptat până au dispărut, inclusiv idioata de Jenna, şi am trântit ușa. 
   - Lasă-mă în pace! a spus ea, ocolindu-mă şi îndreptându-se spre uşă.
   Am prins-o imediat de un brat şi am obligat-o să se uite la mine.
   - Poți să-mi explici ce naiba ai? am întrebat-o furios.
   Ea m-a privit, iar în ochii săi am citit că îmi ascundea ceva obscur şi profund. Totuşi, mi-a zâmbit fără umbră de bucurie.
   - Asta e lumea ta, Nicholas, mi-a răspuns calmă. Nu fac altceva decât să trăiesc viața ta, să mă bucur de compania prietenilor tăi și să simt că nu am nicio problemă. Asta este ceea ce faceți voi şi asta se presupune că trebuie să fac şi eu, a declarat, făcând un pas înapoi pentru a se îndepărta de mine.
   Mie nu-mi venea să cred ce auzeam.
   - Ti-ai pierdut complet controlul, i-am spus coborând glasul.
   Nu-mi plăcea ce vedeam, nu-mi plăcea persoana în care se transforma treptat fata de care credeam că m-am îndrăgostit. Dar, dacă mă gândeam mai bine... tot ce făcea și modul în care se comporta... era exact ce făcusem şi eu înainte de a o cunoaşte; eu o târâsem după mine în toate astea: fusese vina mea. Era vina mea că acum se autodistrugea.
   Într-un fel, făcuserăm schimb de roluri. Ea apăruse in viața mea şi mă scosese din abisul întunecat în care mă scu- fundasem, dar până la urmă ajunsese să-mi ia locul.
   - Pentru prima dată în viață cred că sunt eu cea care - deţine controlul şi îmi place chestia asta, aşa că lasă-mă în pace, a declarat, îmbrâncindu-mă şi ieşind din cameră.
   Am rămas nemiscat. Ce puteam face? Noah ascundea ceva și nu avea de gând să-mi povestească; eu pierdusem încrederea ei cu mult timp în urmă și să o redobândesc însemna să intru în jocul ei... Voiam s-o protejez, voiam s-o scot din abisul în care se adâncea, dar cum să fac asta dacă nici nu voia să stea în aceeaşi cameră cu mine...?
   Dragostea mea pentru fata asta avea să-mi distrugă şi puţina răbdare pe care o mai aveam.