Am fost afectată să-l revăd, în acele patru zile reuşisem mai mult sau mai puţin să uit ce se întâmplase din cauza mea la curse şi, mai ales, încercasem să nu mă gândesc la el, căci ori de câte ori făceam asta simţeam un nod ciudat şi neplăcut în stomac. Eram conştientă că din cauza mea îşi pierduse comoara cea mai de preţ şi că am fi putut fi ucişi în noaptea aceea, dar nu era în totalitate vina mea. Dacă n-ar fi fost trădarea lui Dan, nu m-aş fi dus niciodată la curse; în plus, delincventul de Ronnie mă înşelase, mă făcuse să cred că era în regulă să concurez cu el şi, văzând că l-am învins, profitase de acele reguli stupide şi îşi însuşise cei cincisprezece mii de dolari şi maşina lui Nick.
Credeam că vor trebui să treacă zile, luni, ani pentru ca băiatul de bani gata să mă ierte şi să uite ce făcusem, dar, în loc de tot ce îmi imaginasem eu că ar fi putut să-mi zică, el mi-a spus să uit toată povestea.
Mă luase în zeflemea când sugerase să îşi recupereze în alt mod paguba, nu-i aşa?
Nu ştiam ce să cred şi nu voiam nici să mă gândesc prea mult la ce voia Nicholas Leister să fac ca să-l despăgu- besc pentru cele întâmplate. La naiba, o sută de mii de dolari, n-aveam cum să văd toată viața o asemenea sumă de bani, eram sigură. Doar cineva atât de bogat ca el putea să uite de aşa ceva şi, deşi ştiam că pentru el nu era decât încă o jucărie printre multele pe care și le putea cumpăra, m-am simțit uşurată şi recunoscătoare că decisese să mă ierte.
Petrecusem acele zile cuprinsă de remuşcări şi de alte gânduri mult mai dureroase şi greu de suportat în acea casă cu care încercam să mă obişnuiesc. Partea rea, în realitate, şi motivul proastei mele dispoziţii şi al tristeții mele constante era faptul că fostul meu iubit mă înşelase şi nu era ăsta lucrul cel mai rău, ci miile de apeluri şi de mesaje pe care mi le tot trimitea a pe telefon, cerându-mi să-l iert şi să ne împăcăm.
De fiecare dată când îmi suna telefonul, inima înceta să-mi mai bată pentru ca, o clipă mai târziu, când se punea din nou în mişcare, să-mi facă rău fiecare bătaie lentă şi dureroasă În orele lungi în care stătusem întinsă la soare înţelesesem că tot ce mă lega de oraşul meu, de căminul meu se rupsese pentru totdeauna, iar concluzia la care ajunsesem mă durea mai mult decât orice. Prietena mea cea mai bună decisese să arunce pe fereastră prietenia noastră pentru un băiat, iubitul meu, şi pe deasupra el avea neruşinarea să-mi ceară să-l iert.
Nu era întreg la minte!
În viața mea nu aveam de gând să mai vorbesc cu niciunul din ei, în viața mea nu aveam de gând să mai fiu atât de proastă încât să cad la picioarele unui băiat; bărbații mă dezamăgiseră deja suficient de mult şi, pe deasupra, acum trebuia să trăiesc alături de un tip atrăgător și periculos, care ducea o viaţă paralelă, cu care nicio persoană cu puțin simț al realității nu ar fi vrut să aibă nimic de-a face.
-Cred că eşti un adevărat coşmar pentru Nick, mi-a spus Jenna, scoţându-şi din sân un pachet de țigări şi aprinzându-şi una.
Nu m-am putut abţine să nu verific dacă mama era prin preajmă.
Noua mea prietenă, Jenna, era singurul lucru bun cu care mă alesesem după acea noapte dezastruoasă. Veselia ei și simțul umorului făcuseră ca acele zile să fie mai suportabile. Îmi povestise că îl ştia pe Nicholas de când era mică şi că, prin urmare, îl cunoştea mult mai bine decât oricare altă persoană de prin preajmă.
Mi-a zis că noul meu frate vitreg era un afemeiat convins, iar singurul lucru care il interesa era să meargă la petreceri, să bea, să se distreze, să facă sex cu toate fetele care-i ieşeau în cale și să-l învingă pe Ronnie ori de câte ori era nevoie ca să-i demonstreze că el era cel care trăgea sforile în acea lume de noapte.
Nimic din dezvăluirile sale nu mă surprinsese, cu excepția unui lucru, dar nici ea nu ştia prea multe despre asta. Mi-a povestit că la optsprezece ani Nicholas plecase din casa tatălui său şi, timp de un an şi jumătate, îşi dusese traiul într-un cartier rău famat, în casa lui Lion, unde se băgase într-o mulțime de belele. De aceea cunoştea atâţia golani şi făcea parte din acea lume interlopă. Lion era unul dintre acei prieteni din epoca respectivă cu care păstrase legătura.
Acea dezvăluire mă luase complet prin surprindere. Cu siguranţă, mama nu ştia nimic; altfel mi-ar fi povestit. Acum înţelegeam cum de un băiat dintr-o familie bună ca Nick era implicat în chestii atât de periculoase precum cele la care asistasem în cele două nopți în care ne nimeriserăm în acelaşi loc.
-De ce spui asta? am întrebat-o distrată, în timp ce îmi terminam cerealele.
-Te-ai uitat la tine? m-a întrebat, iar eu m-am încruntat fără să vreau. Ești tipica fată cuminte care nu a spart nici măcar o farfurie în viața ei şi, dintr-odată, te urci într-o maşină, câştigi cursa şi ne bagi pe toți într-o încurcă- tură teribilă. Nu eşti deloc previzibilă, Noah... I-ai lăsat pe mai mulți cu gura căscată, a continuat, făcându-mă să las brusc bolul şi lingura pe blat. Pun pariu pe ce vrei că în clipa asta Nick se gândeşte cum ar fi să ți-o tragă de o mie de ori pe masa asta şi în felul ăsta să-şi descarce frustrarea pe care o resimte pentru că şi-a pierdut maşina. Este felul lui cel mai obişnuit de a soluționa problemele, nu prostia asta pe care ti-a turnat-o cu să uităm subiectul", a adăugat, izbucnind în râs şi desenând ghilimelele în aer.
A râs din nou când mi-a văzut expresia feţei.
-Haide! mi-a zis râzând. Nu poți să-mi spui că nici măcar nu te-ai gândit la asta... Dacă nu l-aş fi cunoscut de când eram în scutece, aş fi căzut şi eu la picioarele lui, la fel ca aproape toate fetele din oraşul ăsta.
Am retrăit în gând scena sărutului de pe capota maşinii. Din când în când îmi aminteam acel moment, iar corpul meu reacționa de fiecare dată, începând să tremur din cap până-n picioare şi dorind ca mâinile sale să mă mângâie din nou... Dar asta însemna doar că niciunul din noi nu era orb!
-Crede-mă când îți spun că niciodată nu o să-l las să mi-o tragă nicăieri, am răspuns enervată. Sunt sătulă până-n gât de tipii care arată bine. Ăştia îşi bat joc de tine cu cea mai mică ocazie, uită-te ce mi-a făcut iubitul meu Dan.
-Fostul iubit Dan, m-a corectat, trăgând din nou din tigară. Ai dreptate, băieții de genul ăsta sunt un pericol, dar nu ți-ar prinde rău să te bucuri de ce-ți pot oferi ei şi, în felul ăsta, să uiți de nemernicul de Dan. Cine spune că femeile nu se pot culca cu un tip doar pentru că aşa vor? Eşti singură, e vară, eşti frumoasă... distrează-te şi nu te mai gândi atât.
Nu am putut să nu râd. Doamne sfinte, Jenna îşi pierduse minţile! Eu nu eram genul ăsta de fată.
-Ce-ar fi să lăsăm subiectul Leister deoparte şi să-mi spui că o să rămâi aici în seara asta? i-am propus, privind-o cu ochi rugători.
Dacă trebuia să petrec trei zile cu Nicholas singură în casa aceea uriaşă, aş fi murit înainte să vină ziua de luni.
Jenna mi-a cântărit propunerea.
-Mai mult ca sigur Nicholas o să-i invite pe băieți, ceea ce înseamnă că va veni şi Lion şi, dacă adăugăm băutura, muzica şi alcoolul...
S-a bătut uşor cu degetele pe obraz, şi a adăugat:
-Rămân, evident, a declarat cu un zâmbet amuzat.
Răspunsul ei m-a înseninat. Cu Jenna, zilele treceau mult mai repede şi asta era exact ce-mi trebuia în acel moment al vieții mele: ca zilele să zboare fără să-mi dau seama unde mă duceau.
Aşa cum anticipase Jenna, câteva ore mai târziu casa s-a transformat într-o nebunie. Nu era nici nouă seara când a început să sune soneria. O mulțime de fete şi băieți cu butoaie de bere au început să intre pe uşă. Auzind gălăgia, Nicholas a apărut în capul scării şi i-a invitat pe toți să intre şi să dea drumul la muzică.
Băutura a început să curgă precum apa, iar muzica să răsune prin nişte boxe care nici măcar nu ştiam unde sunt. Mă simţeam complet deplasată cu pantalonii mei scurţi de trening şi un coc lejer. Jenna se dusese acasă să se schimbe şi încă nu se întorsese, aşa că m-am dus în camera mea să mă îmbrac cu ceva mai frumos şi mai potrivit pentru ceea ce promitea noaptea aceea. Am căutat în dressing ceva cu care să mă simt în largul meu şi, în acelaşi timp, să-mi stea bine.
Am găsit nişte pantaloni scurţi negri, care se mulau pe corpul meu ca o a doua piele, și o bluză portocalie, care-mi venea de minune pe pielea bronzată după ultimele zile de stat la soare. Mulțumită de ţinuta mea, mi-am despletit părul, mi-am pus nişte sandale fără toc - nu aveam de gând să-mi pun tocuri ca să stau în casă-şi am ieşit în fugă când am auzit soneria de la intrare, care răsuna la fel de tare ca muzica.
Înainte să ajung, prietena mea intrase deja însoțită de iubitul ei, Lion. Împreună formau un cuplu spectaculos. Spre deosebire de mine, ea optase pentru nişte tocuri foarte înalte și, chiar şi aşa, era un pic mai scundă decât iubitul ei, îmbrăcat în blugi şi cu un tricou negru larg.
Jenna s-a apropiat de mine cu un zâmbet amuzat.
-Arăți beton, fato, mi-a spus. Ai pus deja ochii pe cineva? Corpul ăsta are nevoie de puțină mişcare! a strigat, izbucnind într-un hohot de râs şi făcându-mă să mă îmbujorez şi, în acelaşi timp, să râd cu poftă.
Jenna era ca o adiere de aer proaspăt şi, deşi o cunoşteam de doar câteva zile, îmi dădea senzația că pot să am încredere în ea.
-Hai să bem ceva, că am gâtul uscat, a propus Lion, care se saluta de zor cu mulţi dintre cei prezenți, lovindu-şi reciproc pumnii.
In bucătărie, Jenna s-a dus direct la butoiul cu bere, iar eu am acceptat când mi-a întins unul dintre acele pahare roşii, plin cu un lichid spumos. Era bună, gustoasă şi răcoritoare şi m-am bucurat că aveam cu ce să-mi distrag atenția ca să uit de fostul meu iubit.
Am continuat să beau, în timp ce mintea mea încerca să uite sentimentele groaznice trăite şi chipul lui Dan, atât de blond și atât de atrăgător, şi amintirea mâinilor sale dez- mierdându-mă când eram singuri sau cum mă săruta pe nas iarna şi râdea de mine spunând că semăn cu renul lui Mos Crăciun. Eram o idioată pentru că evocam toate amintirile astea stupide, dar fuseseră șase luni din viaţa mea... Nu era aşa mult, dar eu le trăisem intens... Il iubeam... Fusese primul meu iubit adevărat, iar faptul că mă înşelase cu cineva atât de important pentru mine.... Nu, pur şi simplu că mă înşelase...
Supărată, m-am întors şi am intrat în casă să-mi mai torn un pahar cu bere. Chiar în acea clipă am primit un e-mail pe mobil. Credeam că e de la Dan, dar, când l-am citit, am inteles că era de la aceeaşi persoană care-mi trimisese poza cu Dan şi Beth sărutându-se. Oricine ar fi fost, era clar că li plăcea să mă tortureze, pentru că e-mailul avea ca subiect:
ALTE DOVEZI ALE TRĂDĂRII
Chiar în momentul în care intentionam să deschid fişierul ataşat, cu inima bătându-mi cu putere în piept, mi s-a stins telefonul. Fir-ar să fie... rămasesem fără baterie, lucru normal de altfel dacă ne gândim că în ziua respectivă nu făcusem altceva decât să primesc mesaje şi apeluri de la Dan pe care am încercat din răsputeri să le ignor. Cu inima cât un purice şi împinsă de un instinct masochist - asta era clar, pentru că cine altcineva ar vrea să vadă şi mai multe imagini in care iubitul său o înșală -, am văzut că iPhone-ul lui Nick era pe măsuța din salon. In jurul meu era o grămadă de lume, aşa că nimeni nu m-a văzut când l-am luat şi m-am îndreptat spre un colt îndepărtat, lângă uşa de la biroul lui Will. Imi tremurau mâinile atât de tare, încât cu greu am reuşit să nimerese tastele corecte, fiind nevoită să şterg și să-mi seriu din nou adresa de mail de vreo cinci ori. Totuşi, până la urmă am reuşit şi am deschis fișierul primit. Acolo, alături de poza pe care deja o văzusem, erau o mulțime de instantanee cu Dan şi Beth împreună la petrecerea unde bănuisem că mă înşelaseră pentru prima dată... nimic mai neadevărat. Erau mai multe poze, din zile diferite, cu ei sărutându-se, inclusiv selfie-uri în care îşi ţineau buzele tuguiate şi aveau ochii strălucitori. M-am necăjit atât de tare văzând acele poze, am simțit atâta furie şi durere în mine, încât era să scap telefonul pe jos.
In clipa aceea cineva s-a apropiat de mine pe la spate.
-Ce naiba faci cu telefonul meu?
Am tresărit şi, înainte de a putea închide mesajul la care mă uitam, Nicholas mi-a smuls aparatul din mâini şi a început să privească pozele cu o uşoară încruntare.
-Dă-mi-l, i-am poruncit, simțind cum mă copleşeşte propria nefericire.
Un zâmbet şmecher a apărut pe chipul lui.
-E al meu, îţi aminteşti? a replicat cu privirea atintită în continuare asupra ecranului.
Mi-am propus să mă întorc pe călcâie şi să plec. Ştiam că eram pe punctul de a-mi pierde controlul, o simteam din felul în care îmi tremurau mâinile şi mă usturau ochii de fiecare dată când mă încerca plânsul.
O mână m-a prins de brat.
Ochii lui Nick s-au atintit asupra mea, privindu-mă cercetător.
-De ce te uiți la rahatul ăsta? Eşti masochistă sau ce ai? cercetător. m-a întrebat dezgustat, îndesându-şi telefonul în buzunarul de la spate şi ţinându-mă în continuare strâns de brat.
Se pare că nu eram singura persoană care credea asta despre mine.
-Poate că sunt, am răspuns privindu-l fix. Iar acum te asigur că eşti ultima persoană pe care vreau să o văd în fața ochilor, i-am spus, ştiind foarte bine că mi-aş fi vărsat nervii pe oricine, dar mai ales pe el.
M-a observat într-un mod ciudat, ca şi cum ar fi vrut să înțeleagă într-un fel incotro se îndreptau gândurile mele.
-De ce, Pistruiato?
Fără să vreau, am dat ochii peste cap auzind afurisita aia de poreclă.
-Să vedem, lasă-mă să mă gândese... am spus pe un ton sarcastic. De când am ajuns aici nu ai încetat să-mi vorbești urât, să mă ameninţi, să mă abandonezi în mijlocul soselei, să te comporți ca un adevărat obsedat şi... ah, da, era să uit...! din cauza ta am fost drogată.
Am enumerat toate aceste episoade pe degete.
-Deci acum e vina mea că idiotul ăla te-a înşelat, mi-a reproşat, dând drumul brațului meu şi privindu-mă ca şi cum atitudinea mea l-ar fi amuzat.
-Pur şi simplu sunt supărată pe viață în general, aşa că lasă-mă în pace, am răbufnit, făcând un pas înainte, cu intenția de a-l ocoli şi de a mă duce în camera mea.
Mi-a blocat calea cu corpul său masiv, iar cu unul din brate m-a prins de mijloc. Până să-mi dau seama ce se întâmplă, m-a impins în biroul lui Will, a închis uşa şi a rămas cu ochii atintiți asupra mea. Încăperea era întunecată, chiar dacă lumina lunii intra pe ferestrele din spatele biroului şi al fotoliilor.
Am expirat cu putere în clipa în care a făcut un pas înainte şi m-a încolțit in dreptul uşii. Privirile noastre s-au întâlnit şi atunci mi-am dat seama cât era de beat. Fusesem atât de furioasă şi de tristă din cauza pozelor, încât pur şi simplu nu remarcasem acel detaliu, dar, văzând cum se comporta, nu mai aveam nicio îndoială în ce stare era.
-Nu te mai gândi la idiotul ăla, mi-a poruncit, dându-mi la o parte părul şi sărutându-mi umărul gol.
A fost pe cât de neaşteptat pe atât de intens. Mi-a amintit de felul în care ne sărutaserăm la curse. Ceea ce începuse ca o simplă răzbunare se transformase într-un sărut extrem de plăcut şi de excitant... Precum ceea ce se întâmpla în acea clipă.
-Ce faci? am întrebat cu respirația tăiată când buzele sale au început să-mi urce lent pe gât, lăsându-mi pe piele mici sărutări fierbinți, până au ajuns în dreptul urechii....
Am închis ochii când am simtit cum dinții săi îmi străpungeau pielea...
-Îți arăt ce frumoasă poate fi viața, a răspuns cu respirația accelerată, în timp ce una din mâinile sale îşi făcea loc pe sub tricoul meu şi începea să mă mângâie pe spate, mai întâi delicat, apoi strivindu-mă de pieptul lui tare.
Era clar că nu ştia ce făcea... Oare uitase cu cine se săruta? Ne uram, cu atât mai mult acum, când din cauza mea rămăsese fără jucăria sa preferată şi când din vina mea unul dintre duşmanii săi cei mai înverşunați trăsese în el cu pistolul pe la spate... Dar atunci de ce nici eu nu mă puteam abține să savurez acele mângâieri atât de fierbinţi şi de neaşteptate?
-A trebuit să mă abţin cu tine... şi, fir-ar să fie, te-ai vârât adânc în mintea mea şi nu am cum să scap de tine, a spus enervat în timp ce mă ridica foarte uşor, forțându-mă să ii înconjor şoldurile cu picioarele.
Nu am avut timp nici măcar să asimilez ce mi-a spus, pentru că deodată buzele sale s-au lipit de ale mele. Neaşteptate, fierbinţi şi posesive... sărutându-mă cum nu o mai făcuse nimeni niciodată.
La început am fost şocată să îl simt din nou aşa, mai ales după atitudinea pe care o afișase cu câteva ore înainte, dar gândurile mele, laolaltă cu sentimentele, problemele sau orice alt lucru care mă afectase în trecutul apropiat, au rămas într-un plan secundar pentru că... Doamne sfinte... băiatul ăla chiar ştia ce face!
Limba lui s-a năpustit asupra limbii mele cu pasiune, fără să-mi dea ocazia să respir, şi am simţit în gură răsuflarea sa ademenitoare. Fără să-mi dau seama ce fac, i-am răspuns în acelaşi fel. I-am înlănțuit gâtul cu mâinile şi l-am atras spre mine ca şi cum aveam nevoie de el pentru a respira... O adevărată contradicție, având în vedere că felul lui de a mă săruta mă lăsa fără aer cu fiecare secundă care trecea.
L-am tras de păr spre spate când a trebuit să respir. El a gemut de durere când l-am tras şi mai tare văzând că nu se separa de buzele mele.
Amândoi gâfâiam, iar ochii săi albaştri s-au înfipt în ai mei când am încercat să controlez valurile de plăcere nespusă care mă străbăteau din cap până-n picioare. Picioarele mele erau în continuare în jurul mijlocului său, iar mâinile sale m-au strâns cu putere la pieptul lui, ca şi cum nu suporta ca între noi doi să existe vreun spațiu.
-Ești o brută, i-am spus gâfâind, fără să mă pot abţine.
Nu mă interesa însă câtuşi de puțin modul în care mă trata: în mai puțin de cinci minute reuşise să mă facă să fiu dispusă să-i dau orice mi-ar fi cerut.
-Iar tu eşti insuportabilă.
Nu am avut timp să-l contrazic, pentru că buzele sale au reluat atacul o secundă mai târziu.
Dumnezeule, experiența era prea intensă, o simţeam în tot corpul; cu o mână a început să-mi descheie bluza, pe când cu cealaltă îmi frământa cu putere coapsele; cu respirația accelerată, a început să se mişte spre dreapta, probabil cu intenţia de a mă aşeza pe măsuța aflată acolo, dar eu am tras de el și m-am trezit din nou cu spatele la perete. Dintr-odată, s-a auzit un clic şi s-a aprins lumina, dezvăluind tot ce era în jurul nostru şi pe noi cu o claritate dureroasă.
A fost ca şi cum cineva ne-ar fi azvârlit în cap un pahar cu apă rece. Nicholas s-a oprit; m-a privit surprins și gâfâind, la fel ca mine, dar realitatea a prevalat în fața atracţiei fizice pe care o simţeau trupurile noastre. Nicholas şi-a sprijinit fruntea de a mea şi a închis ochii strâns pret de câteva secunde, care mi s-au părut interminabile.
-La naiba! a exclamat lăsându-mă jos şi, fără să mă mai privească, s-a întors şi a ieşit din încăpere.
Realitatea m-a izbit atât de dureros, încât picioarele mi-au alunecat până am rămas aşezată pe jos, cu spatele la perete. Mi-am strâns genunchii la piept, dându-mi seama ce făcusem.
O aventură cu Nicholas n-ar fi rezolvat nimic. Nu ar fi făcut ca trădarea iubitului meu să dispară, nu ar fi făcut ca singurătatea pe care o resimţeam trăind în acel loc departe de familie şi de prieteni să doară mai puţin şi în niciun caz nu ar fi ficut ca relația mea cu el să se îmbunătățească. Acel episod cu Nick nu putea însemna decât un singur lucru: probleme.
CITEȘTI
Pacatul meu 🫧
Romance-Poți sa-mi explici ce naiba ai? am întrebat-o furios. M-a privit iar in ochi sai am citit ca îmi ascunde ceva obscur si profund; totuși mi-a zâmbit fara urma de bucurie.
