Pacatul meu 🫧

NICK 38

   Când am ajuns la liceu şi n-am văzut-o, mi-am dat seama că ceva era în neregulă. Nu ştiu dacă a fost instinctul sau o voce din capul meu care m-a avertizat că ceva se întâmpla, dar am coborât din maşină dintr-un salt şi m-am dus direct spre gard. Am remarcat un grup numeros de elevi în jurul sălii de sport. Am sărit gardul şi m-am dus direct spre ei. Mulți dintre cei aflaţi acolo au făcut ochii cât cepele când m-au văzut. Alții au început să-şi dea coate și să mă arate cu degetul. Atunci i-am văzut pe Jenna şi pe Lion, care veneau dinspre tribunele de pe terenul de atletism şi mergeau în direcţia sălii de sport.
   - Ce faci aici? m-a întrebat prietenul meu când m-a văzut îndreptându-mă spre ei.
   - Aţi văzut-o pe Noah? i-am întrebat fără ca măcar să-i salut.
   Aveam o presimţire rea.
  Jenna a ridicat din umeri.
   - Am lăsat-o înăuntru acum un sfert de oră.
   I-am întors spatele şi m-am îndreptat spre sală, în timp ce ei veneau în urma mea.
   Când am intrat, toți ochii s-au atintit asupra mea, dar nu am fost conştient decât de strigătele care veneau din capătul încăperii. Erau sfâşietoare. Când i-am auzit tipetele, am simțit cum mă cuprinde panica în aşa hal, încât mi-am pierdut autocontrolul.
   - Unde e? am urlat şi m-am ghidat după strigătele sale până la uşa unui dulap aflat în spate. Era înăuntru, o închiseseră acolo, iar ea țipa şi lovea în uşă cu disperare, încercând să iasă.
   - SCOATEŢI-MĂ DE AICI!
   Îmi tremurau mâinile, dar am încercat să-mi păstrez calmul. Am încercat să deschid uşa, dar era încuiată. M-am întors spre  ei mai furios decât fusesem vreodată.
   - Cine dracu' are nenorocita aia de cheie?!
   Cei care erau în apropierea mea s-au crispat când mi-au auzit strigătele, dar eu nu puteam să aud decât vocea sfâşie- toare a lui Noah din dulap.
   Cassie şi-a făcut apariția dintr-o parte a încăperii, părând înspăimântată de moarte. Mi-a întins cheia şi aproape că i-am smuls brațul când i-am luat cheia din mână.
   - A fost doar...
   - Taci! am urlat la ea, în timp ce introduceam cheia în broască şi deschideam uşa.
   Nu am văzut-o decât o secundă înainte ca brațele sale să mă cuprindă şi să-şi îngroape capul în gâtul meu, suspinând întretăiat şi tremurând de groază.
   Noah plângea... plângea în hohote. De când o cu- noşteam nu o văzusem vărsând nicio lacrimă, nici când iubitul ei a înşelat-o, nici când ne-am certat în Bahamas, nici când se supăra pe mama ei, nici când am abandonat-o pe autostradă... Nu o văzusem niciodată plângând cu adevărat, iar persoana pe care o țineam acum în brațe vărsa un şuvoi de lacrimi amare.
   Aveam numai spectatori în jur.
   - Plecaţi de aici! am strigat, luând-o în brațe pe Noah.
   Tremura atât de tare, că abia mai putea respira. Toți au ramas pe loc.
   - V-am spus să plecaţi! am ţipat şi mai tare.
   O încuiaseră. Nemernicii ǎia o închiseseră într-un dulap, pe întuneric.
   - Nick, eu... mi s-a adresat Jenna, privind-o pe Noah cu îngrijorare,
   - Pleacă, mă ocup eu de ea, i-am spus, strângând-o pe Noah la piept.
   După ce au plecat, m-am aşezat pe o bancă din tribune şi am pus-o pe genunchii mei. Era atât de palidă şi de înlăcrimată... Asta nu era Noah pe care o cunoscusem eu, cea pe care o priveam acum era complet distrusă.
   - Nick... a început să-mi spună printre suspine.
   - Linişteşte-te, i-am zis, fără s-o îndepărtez de pieptul meu.
   Eram îngrozit, văzând-o aşa şi auzindu-i strigătele de groază şi mi se dusese pe apa sâmbetei și puțina rațiune pe care o mai aveam. Toate temerile mele deveniseră realitate şi abia îmi mai puteam controla eu însumi tremuratul. Nu voiam decât s-o îmbrăţişez şi s-o ştiu în siguranță în brațele mele... Pentru câteva secunde crezusem că o găsise Ronnie şi o rănise sau chiar mai rău...
   Avea fața îngropată în gâtul meu şi nu se oprea din plâns.
   - Vreau să dispară, mi-a cerut printre gemete, tremurând în continuare ca o frunză.
   - Cine, scumpa mea? am întrebat-o, mângâindu-i părul.
   - Coşmarurile, mi-a răspuns, separându-se de mine şi atintindu-şi ochii în ochii mei.
   - Noah... eşti trează, i-am spus, luându-i faţa în mâini şi ştergându-i lacrimile care continuau să-i cadă pe obraji. Nu... a spus ea clătinând din cap. Vreau să uit... vreau să uit ce s-a întâmplat... ajută-mă să uit, Nick... ajută-mă să...
   În clipa aceea şi-a apropiat fața de a mea şi m-a sărutat. A fost un sărut umed, din cauza lacrimilor, şi încărcat de tristeţe şi de groază.
   Am luat-o de umeri şi am îndepărtat-o de mine.
   - Noah, ce-i cu tine? am întrebat-o, îmbrăţişând-o strâns şi mângâindu-i obrazul fără încetare.
   - Nu mai suport...
   Am dus-o la maşina mea când s-a oprit din plâns. Acum era tăcută şi tristă, cufundată în gânduri, nişte gânduri care mai mult ca sigur erau la fel de intense şi de oribile precum cele care o făcuseră să tremure de frică în acel dulap.
   Nu mi-am luat mâinile de pe ea: o tineam lipită strâns de mine cu un braţ şi îi mângâiam umărul în timp ce conduceam cu o singură mână. Ea nu m-a dat la o parte, ci s-a ghemuit la pieptul meu ca şi cum aş fi fost salvatorul ei. Eu îmi stăpâneam impulsul de a-i lua la pumni pe toți cei care fuseseră la petrecerea aia stupidă, pentru că mai întâi trebuia să mă asigur că Noah se simtea bine.
   Când am ajuns acasă, am dus-o direct în camera mea. Nu părea să aibă chef să se certe cu mine, așa că am aprins lumina şi i-am luat faţa în mâini.
   - Azi m-ai speriat rău de tot, i-am mărturisit, privind-o intens.
   - Îmi pare rău, s-a scuzat şi am văzut că ochii i se umpleau din nou de lacrimi.
   - Să nu-ţi pară rău, Noah, am liniştit-o, strângând-o la piept. Dar trebuie să-mi povesteşti ce-ai păţit... pentru că mă ucide faptul că nu ştiu şi vreau să te apăr de orice te înspăimântă.
   Ea a negat clătinând din cap.
   - Nu vreau să vorbesc despre asta, mi-a spus cu fața îngropată în cămaşa mea.
   - Bine, o să-ți aduc un tricou. Azi dormi cu mine.
   Nu a protestat, nici măcar când am ajutat-o să-şi scoată tricoul şi să-şi pună un tricou de-ale mele. Și-a scos singură pantalonii şi s-a apropiat de mine. I-am pregătit patul şi s-a băgat în el. Am făcut şi eu acelaşi lucru şi am tras-o la pieptul meu, ceea ce voiam de mult să fac. Luptasem împotriva sentimentelor mele, ba chiar mă minţisem singur încercând să înlocuiesc ce simteam pentru ea cu aventuri de o noapte sau s-o evit. Mă temeam că ceea ce simteam ar fi putut deveni atât de intens, încât să mă simt lipsit de apărare dacă lucrurile nu ieşeau bine. Dar nu mai rezistam, eram îndrăgostit de ea, nu puteam ignora ceea ce simteam, nu puteam înota împotriva curentului. Am decis să-i spun tot, să-mi asum riscul şi să-mi deschid inima după doisprezece ani lungi.
   I-am luat mâna și i-am pus-o pe pieptul meu, exact în dreptul inimii.
   - Simți? am întrebat-o, văzând că mă privea cu ochii larg deschişi. Niciodată n-a mai bătut aşa pentru nimeni, nu bate aşa decât când eşti tu lângă mine.
   A închis ochii şi a rămas nemişcată.
   - De fiecare dată când te văd, mor de dorința de a te săruta, de fiecare dată când te ating nu ştiu decât că aş vrea să fac asta toată noaptea, Noah. Sunt îndrăgostit de tine, te rog, nu te mai îndepărta de mine, nu faci decât să ne răneşti pe amândoi.
   Ea a deschis din nou ochii şi am văzut că erau umezi și că avea o privire rugătoare.
   - Mi-e frică să nu-mi faci rău, Nicholas, a şoptit cu voce sfâşietoare.
   I-am prins în mâini capul cu putere şi cu hotărâre.
   - Îți promit că n-o s-o fac, niciodată n-o s-o mai fac, i-am răspuns şi am sărutat-o.
   Am sărutat-o așa cum dorisem întotdeauna s-o fac: cu toată pasiunea şi sentimentele pe care le nutream; am sărutat-o aşa cum orice bărbat ar trebui să sărute măcar o dată o femeie, am sărutat-o până când amândoi am început să tremurăm întinși în pat.
   M-am îndepărtat puțin, doar pentru a-i atinge gâtul cu buzele, doar pentru a o savura aşa cum voiam, aşa cum îmi dorisem de atâta vreme.
   - Mă înnebuneşti, Noah, i-am mărturisit sărutând-o fără încetare, trăgând-o cu dinții de ureche şi sărutându-i tatuajul.
   În clipa aceea ea a făcut ceva la care nu mă aşteptam: mi-a prins fața în mâini şi şi-a lipit fruntea de a mea.
   - Dacă mă iubeşti, mai întâi trebuie să auzi toată povestea, a spus privindu-mă în ochi.
   Culoarea mierii sclipea sub genele ei, iar pistruii presărați pe obraji şi pe nas erau adorabili.
   - Povesteşte-mi, orice-ar fi, o să trecem împreună peste asta.
   M-a privit fix, încercând să decidă dacă să continue sau nu. A respirat adânc și mi-a spus:
   - Când aveam unsprezece ani, tata a încercat să mă omoare.