Pacatul meu 🫧

NOAH 31

   Nu-mi venea încă să cred că lucrurile scăpaseră de sub control în asemenea măsură. Acum dansam cu un băiat, iar în clipa următoare m-am trezit împinsă în spate, în timp ce băiatul care sperasem să mă invite la dans se luase la bătaie cu idiotul care mă sărutase fără consimţământul meu. L-aş fi trimis chiar eu la plimbare dacă aş fi avut timp, dar Nicholas apăruse cu o falcă-n cer şi una-n pământ.
   Uram violenţa mai presus decât orice altceva. Văzusem prea multă violenţă în jurul meu ca să ştiu că aceasta nu e niciodată soluția, ci doar problema. Iar eu nu voiam să am alături o persoană violentă. Nicholas imi demonstrase deja că nu ezita să sară la bătaie, dar, ca proasta, uitasem acest detaliu fiindcă, în sfârşit, simteam ceva mult mai puternic pentru altcineva în afară de Dan. Ultimele zile în compania lui Nick fuseseră minunate, mă bătuse chiar gândul să-mi deschid inima în fața lui, dar nu și după cele întâmplate în seara asta. Nicholas îmi demonstra că era un bătăuş gelos si posesiv, iar mie chestia asta nu-mi plăcea deloc. Când mă apucase de umeri, văzusem furia întipărită pe chipul său şi mi se ficuse frică... Nu puteam să fiu cu cineva care-mi inspira frică, în niciun caz.
   Când am ajuns în camera mea însoțită de Jenna, care, deşi îl făcuse albie de porci pe Nick, mă ruga să îl iert, nu mai voiam decât să-mi pun pijamaua şi să mă bag în pat. Ziua nu se terminase aşa cum plănuisem şi singurul lucru pe care mi-l doream în acel moment era să mă întorc acasă cât mai curând posibil şi să analizez situația din altă perspectivă.
   O oră mai târziu, am auzit un zgomot de cealaltă parte a uşii. Știam că Nicholas nu se întorsese şi mă simţeam oarecum îngrijorată pentru el. M-am ridicat şi m-am dus la ușă, am deschis-o pentru a vedea ce se întâmplă pe hol, iar ceea ce am văzut m-a lăsat stană de piatră.
   Nick nu era singur... o fată se afla între el şi uşă, se sărutau, iar mâinile lui li mângâiau trupul...
   Nu ştiu dacă am scos vreun sunet, dar Nicholas a părut să-mi simtă prezența. A întors fața și m-a văzut. Și-a retras mâinile de pe trupul fetei şi, înjurând printre dinți, s-a îndepărtat de ca acoperindu-şi ochii cu mâna şi întorcându-se spre mine o secundă mai târziu.
   - Fir-ar să fie, Noah... a început el, venind spre mine.
   Rujul fetei îi rămăsese pe buze.
   I-am întors spatele și i-am închis uşa în nas.
   N-am dormit toată noaptea.

   În dimineața următoare eram atât de obosită, încât mă simteam rău şi aveam o durere puternică de cap. Abia dacă am dat atenție felului în care arătam. De când ajunsesem încercasem să arăt bine pentru Nick și la ce mă ajutase? În cele din urmă, se întâmplase ceea ce era evident că se va întâmpla. Nicholas era violent şi era un afemeiat nenorocit. Mă înşelase ca pe o idioată. Nici nu voiam să-l văd la faţă în dimineaţa aceea.
   Nu ştiam ce se întâmplase după aceea, dar nu-mi puteam scoate din minte cum mâinile sale îi mângâiau trupul, iar buzele lor erau împreunate. Am strâns din dinți cu putere. El îmi reproșase că mă sărutasem cu altul la discotecă, un sărut pe care nici nu-l inițiasem eu şi nici nu-l dorisem, iar el făcuse ceva şi mai rău.
   Jenna se aranja, conştientă de tăcerea mea, şi încerca să-mi distragă atenția cu prostii şi comentarii ridicole despre vreme sau despre traficul aerian. Nu ştiam ce să fac ca să-l evit pe Nicholas pe tot parcursul călătoriei, dar eram hotărâtă să reușesc.
   Când am ieşit din cameră trăgând după noi valizele şi am ajuns la lift, am constatat că el era deja acolo. Avea părul răvăşit, ca şi cum şi-ar fi trecut mâinile prin el nervos... İşi privea fix mâinile şi stătea pe un fotoliu cu coatele sprijinite de genunchi. Când ne-a auzit venind, a ridicat ochii şi m-a privit cu atenție.
   - Noah... a spus el și simplul fapt că îmi pronunţase numele aproape că m-a făcut să plâng.
   - Stai departe de mine, i-am poruncit clar şi răspicat.
   De lângă mine, Jenna ne privea cu gura căscată, fără să ştie ce să facă sau să spună. Lion nu era nicăieri.
   Nick s-a apropiat de mine până am putut să-i văd cearcănele.
   - Te rog, Noah, îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat aseară, eram beat şi n-am mai ştiut ce fac, mi-a spus luându-mi mâna, dar eu mi-am retras-o.
   A rămas cu ochii aţintiți asupra mea, fără să ştie cum să reacţioneze. Chiar şi cu expresia aceea pe chip, arăta foarte bine şi m-am detestat că încă simţeam ceva pentru el. Trebuia să pun capăt acelei poveşti.
   - Nu vreau să te mai apropii de mine; indiferent ce a fost între noi, s-a terminat. N-ar fi trebuit niciodată să începem aşa ceva, de la început mi-am dat seama că e o greşeală.
   Ochii săi i-au întâlnit pe ai mei şi i-am citit pe chip toate sentimentele: supărare, remuşcare, durere, regret...
   - Eram beat, Noah... nu ştiam ce fac, s-a scuzat.
   L-am observat impasibilă.
   - Eu însă ştiu ce fac în clipa asta şi vreau să fim din nou frați vitregi, doar asta eşti pentru mine: fiul noului soţ al mamei mele, atât şi nimic mai mult.
   În clipa aceea a venit liftul şi am intrat. Jenna a intrat şi ea în lift, dar Nick ne-a întors spatele şi a plecat. Nu ştiam ce avea să se întâmple între noi din acel moment, voiam doar ca acel weekend să se termine. Pentru prima dată în mult timp voiam să o văd pe mama, voiam să mă îmbrăţişeze şi să-mi spună că totul urma să fie bine...
   Zborul până acasă mi s-a părut interminabil, nu ştiu ce se citea pe fața mea, dar toți trei, inclusiv Nick, m-au lăsat în pace aproape tot drumul. După ce i-am lăsat pe Jenna şi pe Lion acasă, în maşină s-a lăsat o tăcere stânjenitoare. Eu priveam pe geam: nu voiam să fiu acolo, voiam să îl știu cât mai departe de mine, mă simţeam trădată cum nu mă mai simţisem niciodată, pret de câteva clipe crezusem că am găsit fericirea, că am atins-o cu degetele, crezusem că întrevăd un viitor cu Nick, dar totul se prăbuşise la fel de rapid cum se înfiripase. Mă usturau ochii din cauză că îmi venea să plâng: încă vedeam în fața ochilor imagini cu Nick lovindu-l cu pumnii pe băiatul ăla, le vedeam ca pe niște fotograme dintr-un film de groază. Și, pe deasupra, aveam înregistrată pe retină imaginea lui Nick cu fata aia. Am înțeles în clipa aceea că ceea ce simteam pentru el era mult mai puternic decât crezusem la început. Să-l văd cu altă fată a fost mai rău decât când l-am văzut pe Dan cu cea mai bună prietenă a mea.
   Am simțit cum o lacrimă mi se prelingea pe obraz şi, înainte de a mi-o putea şterge, i-am simțit degetele pe piele, însuşindu-şi din nou ceva ce nu-i aparținea. I-am dat peste mână.
   - Nu mă atinge, Nicholas! i-am poruncit, mulțumită că ochii mei nu mai aveau lacrimi.
   M-a privit la rândul lui şi am văzut pe chipul său durerea provocată de respingerea mea, dar era o minciună: Nicholas nu simţea nimic pentru mine, îmi demonstrase asta.
   În clipa aceea a oprit maşina. Am privit pe geam şi am constatat că încă nu ajunseserăm.
   - Ce faci? l-am întrebat dezorientată, supărată și ameţită.
   Toate sentimentele dăduseră năvală, trebuia să pun distanţă între noi.
   In momentul următor s-a întors spre mine.
   - Trebuie să mă ierți, mi-a cerut pe un ton rugător.
   Am negat clătinând din cap. Nu aveam de gând să-l mai ascult, nu voiam să mai stau în aceeaşi maşină cu el. Mi-am desfăcut centura și am coborât, fără să-mi pese că ne aflam pe autostradă.
   L-am auzit alergând după mine. Am încercat să mă îndepărtez, dar m-a tras şi m-a întors cu fața spre el.
   - Imi pare rău, Noah, s-a scuzat. N-am vrut să fac asta, nu sunt obişnuit cu aşa ceva, a spus arătând spre noi doi. Nu înţelegi? Niciodată n-am mai avut astfel de sentimente pentru nimeni, ieri când am văzut că... Aproape că mi-am pierdut mințile, iar când idiotul ăla te-a sărutat...
   - Şi ce crezi că am simțit eu când am văzut cum l-ai luat la pumni?! am strigat, încercând să mă eliberez din strân- soarea lui. Admirație? Recunoştinţă? Nu! Mi-a fost frică! Ti-am mai spus: nu-mi place violenţa şi, pe deasupra, te-am mai văzut şi sărutându-te cu alta practic la uşa mea!
   Auzind ce spun, Nick mi-a dat drumul ca şi cum s-ar fi electrocutat.
   - Ti-e frică de mine? m-a întrebat îndurerat.
   Ştiam că eram pe punctul de a mă prăbuşi, dar am dat din cap afirmativ.
    Nicholas a expirat adânc.
   - Nu te-as atinge nici măcar cu un deget... m-a asigurat, încercând să mă convingă. Noah, nu ştiu ce-ai păţit, dar, orice-ar fi fost, trebuie să mă crezi că eu nu ți-aş face niciodată rău.
   Am negat dând din cap, evitând să-l privesc în ochi.
   - Deja ai făcut-o, Nicholas.
   A încercat să mai spună ceva, dar l-am întrerupt.
   - Te rog, du-mă acasă.
   Restul drumului l-am parcurs cufundați într-o tăcere tristă. Imediat ce am scos valizele din maşină, m-am dus direct în camera mea, după ce i-am salutat pe mama şi pe William. Nicholas nici măcar n-a rămas acasă, şi-a scos lucrurile şi a urcat din nou în maşină. Nu-mi păsa, nu-mi mai păsa, niciodată nu mi-a păsat, sau asta încercam să-mi tot repet.
   În dimineața următoare a sosit o scrisoare pentru mine. Stabilisem să mă întâlnesc cu Jenna, Lion și Mario şi am lăsat-o pe scaunul de lângă mine în timp ce conduceam spre locul întâlnirii. Nu avea expeditor şi am deschis-o în timp ce coboram din maşină şi aşteptam să sosească şi ceilalți.
   Conținutul scrisorii era ultimul lucru pe care mi l-aş fi putut imagina; când am început să citesc, inima a început să-mi bată mai tare şi mi-am dat seama că tot sângele mi se scursese din obraji: