Pacatul meu 🫧

NOAH 25

   Ultimul lucru la care mă aşteptam când am intrat în casă era să-l găsesc pe Nick bătut măr. De la surprindere, când am văzut apelul de la el, am trecut la groază în mai puțin de o secundă.
   -Unde naiba ai fost? m-a întrebat pe obişnuitul său ton intimidant.
   Întrebarea sa m-a descumpănit pret de o clipă, dar ceea ce m-a şocat cel mai tare a fost felul în care arăta. Avea ochiul stâng complet învineţit şi buza spartă, dar asta nu era cel mai rău: pe bustul său gol am întrezărit vânătăile care începeau să-i apară pe pielea bronzată, pe muşchii abdominali. Pentru o clipă, am rămas paralizată la vederea acelor răni. Am simțit cum bătăile inimii mi se accelerau, iar panica m-a invadat, făcându-mă să mă simt ameţită. Nu-mi plăceau rănile şi sângele, iar urechile au început să-mi tiuie, motiv pentru care am fost nevoită să mă sprijin o clipă de uşă.
   -Ce-ai păţit? l-am întrebat cu vocea sugrumată.
   Nicholas era nervos: îmi dădeam seama după felul în care îşi încleşta maxilarul cu putere şi după cum mă privea: ca şi cum eu aş fi fost într-un fel vinovată pentru rănile sale.
   -Te-am întrebat ceva, a spus, aruncând supărat punga de mazăre congelată pe masa de la intrare.
   Am clătinat din cap în timp ce închideam uşa fără să fac zgomot. Mama şi Will dormeau probabil şi nu voiam să-i trezesc, dar lui Nick nu părea să-i pese de asta, având în vedere tonul ridicat pe care mi se adresa.
   -Eram cu Mario, i-am răspuns, apropiindu-mă de el.
   În ciuda faptului că dorinţa mea cea mai mare era să o iau la fugă ca să nu-i mai văd rănile, nu puteam să ignor starea în care se afla.
   -Lion şi Jenna au venit şi ei la puțin timp după ce am plecat să luăm înghețată; dar ce importanță are asta? Tu ai văzut cum arăți? am replicat, întinzând mâna şi atingându-i fără să vreau una dintre vânătăile pe care le avea în dreptul stomacului.
   A făcut un gest brusc pentru a-mi da la o parte mâna, dar, în loc să-mi dea peste mână, aşa cum mă aşteptam de la el, mi-a prins-o cu atâta forţă, încât m-a durut. Am ridicat ochii spre el şi am văzut furie şi teamă în privirea sa.
   - Vino la bucătărie, trebuie să vorbesc cu tine, mi-a cerut, trăgându-mă după el.
   Fără să vreau, i-am privit cu atenție spatele gol. Dumnezeule, când mergea i se vedea fiecare muşchi! Iar această revelaţie a trezit în mine dorința de a-i mângâia pielea netedă. Se vedea cum o altă vânătaie începea să se formeze pe o coastă şi, dintr-odată, am simțit o ură atât de intensă faţă de persoana care-i făcuse asta, încât mi s-a întunecat vederea.
   Nick nu a aprins decât lampa în formă de clopot, care dădea doar o lumină slabă, şi s-a aşezat pe una dintre banchetele din dreptul insulei din bucătărie, fără să-mi elibereze mâna. Îmi era foarte greu să-l văd în starea aceea, îmi dădeam seama că ochii i se strângeau de durere la fiecare mişcare pe care o făcea, iar mintea mea nu înceta să-şi imagineze diverse modalități de a-l face să se simtă mai bine.
   -Ai observat ceva nelalocul lui azi pe unde ai fost? m-a întrebat cu îngrijorarea zugrăvită pe chip. Cineva care te urmărea sau ceva de genul ăsta?
   Nu mă aşteptam la asta. M-am forţat să-l privesc în ochi pentru a-i răspunde.
   -Nu, evident că nu, de ce? am replicat neîncrezătoare.
   A dat drumul mâinii mele şi şi-a îndepărtat privirea de la mine, frustrat. Mi-am dorit să mă atingă din nou, dar am preferat să nu mă mişc.
   -Ronnie n-a uitat de pățania de la curse, m-a informat şi atunci am început să înțeleg unde bate. Vrea să se răzbune şi n-o să ezite să-ți facă rău dacă te vede, a adăugat, privindu-mă drept în ochi cu ochii săi albaştri.
   Am rămas descumpănită preț de o clipă.
   -El te-a bătut în halul ăsta? l-am întrebat, blestemân- du-l în sinea mea pe nenorocitul ăla.
   -El şi trei amici de-ai săi, mi-a mărturisit.
   -Dumnezeule, Nick! am exclamat, simtind o presiune ciudată în piept şi făcând ochii mari, îngrozită.
   Fără să vreau, mâinile mele au urcat spre fața lui, examinându-i rănile.
   -Patru contra unu?
   Am observat cum se încorda sub atingerea mea, dar după aceea s-a relaxat. Degetele mele abia i-au atins rănile, dar le-am lăsat să-mi alunece pe obrajii săi, simțind sub buricele degetelor pielea aspră şi nerasă care îi dădea acel aspect atât de înfricoşător şi, în acelaşi timp, seducător.
   - Îţi faci griji pentru mine, Pistruiato? m-a întrebat pe un ton zeflemitor, dar l-am ignorat văzând că se strâmbă când i-am atins rana.
   Mi-a prins mâinile între ale sale.
   - Sunt bine, a adăugat şi am văzut cum ochii săi îmi scrutau fața fără să vrea.
   -Trebuie să-i denunți, am spus ridicându-mă, pentru că privirea lui mă făcea să mă simt nelalocul meu.
   M-am îndepărtat de el şi m-am dus la frigider. Am luat prima pungă congelată pe care am găsit-o și m-am apropiat din nou. S-a strâmbat când i-am pus punga peste ochi.
   -Indivizii ăştia nu pot fi denunțați, dar nu asta contează, a spus, luându-şi punga de pe față pentru a mă putea privi. Noah, de acum înainte, până nu se liniştesc un pic
lucrurile, nu vreau să mai mergi singură nicăieri, ai auzit? m-a avertizat pe un ton de frate mai mare.
   M-am îndepărtat, privindu-l cu neîncredere.
   -Oamenii ăştia sunt periculoşi şi au pus ochii pe tine... şi pe mine, dar mie nu-mi pasă dacă încasez o bătaie, ştiu să mă apăr, însă pe tine te vor mânca de vie dacă te prind singură şi lipsită de apărare.
   -Nicholas, n-o să-mi facă nimic, n-o să-şi caute probleme doar pentru că am rănit orgoliul dobitocului ăluia, i-am răspuns, ignorând privirea amenințătoare pe care mi-a adresat-o.
   -Până nu se rezolvă situaţia, n-o să te scap din ochi, n-ai decât să te superi cât vrei, mi-a aruncat răstit.
   Oare nu puteam să ne înțelegem bine niciodată?
   - Eşti insuportabil, ştiai asta? l-am repezit.
   -Mi s-a spus şi mai rău de atât, a afirmat, ridicând din umeri şi strâmbându-se imediat.
   Am respirat adânc de câteva ori.
   -Pune-ti comprese cu apă caldă pe vânătăi și ceva rece pe ochi şi pe buză, l-am sfătuit, simțind cum mi se face milă de el. Mâine o să te simți groaznic, dar, dacă iei o aspirină şi stai în pat, o să-ți treacă în două-trei zile.
   S-a încruntat şi pe buze i-a apărut un zâmbet.
   - Eşti cumva expertă în bătăi? m-a întrebat amuzat.
   Am ridicat din umeri în loc de răspuns.
   În seara aceea m-am dus direct la culcare... şi am avut coşmaruri.