Nu-l mai văzusem niciodată atât de îngrijorat. De fapt îl mai văzusem, dacă luam in calcul noaptea trecută, când ma găsise țipând închisă in dulap. Acum era la fel. Arăta trist si încruntat. Eram în maşina sa. Cu o mână conducea, iar cealaltă imi strângea mâna sprijinită pe schimbătorul de viteze. Era incredibil cum grijile sale mă puteau preocupa şi afecta atât de mult. As fi vrut să-i sterg tristetea de pe chip si să-l fac să zâmbească aşa cum o facuse în ultimele ore, dar stiam că ar fi fost inutil. Erau puține persoanele pentru care Nicholas Leister s-ar fi putut prăbuşi şi pentru care ar fi făcut orice şi ştiam sigur că sora lui era una dintre ele. În ciuda faptului că îmi vorbise foarte putin despre mama lui, mi-era clar că o ura sau, cel putin, nu voia să ştie nimic de ea. Faptul că nu-i dăduseră insulina surorii lui, tinând cont că era diabetică, era un motiv extrem de puternic s-o urască şi mai mult.
Am mers aproape tot drumul in tăcere. Imi părea rau că, după ce fuseserăm atât de apropiați şi de fericiți, lucrurile luaserã o astfel de turnură, dar cel puțin el imi săruta mâna din cand in când sau se întorcea să-mi mângãie obrazul cu mâinile noastre înlănțuite. Era foarte tandru şi fiecare mângâiere a sa imi provoca o durere profundă în pântece. Culcându-mă cu el se crease un precedent, iar acum nu mă mai puteam gândi la altceva când mă atingea în felul acela.
Nu ne-am oprit nici măcar să mâncăm. Când am ajuns in Las Vegas, şase ore mai târziu, ne-am dus direct la spital.Madison Grason se afla la etajul patru, la sectia de pediatrie, şi, de îndată ce am obtinut această informatie ne-am îndreptat în fugă spre salon. Când am ajuns în sala de aşteptare, n-am văzut decât un cuplu şi o femeie plinută, care s-a apropiat de uşă când l-a văzut pe Nick, rămas ca paralizat, privind spre femeia aflată in spatele ei.
- Nicholas, nu vreau să te dai în spectacol, l-a avertizat femeia, privindu-ne pe rând.
Lângă mine, Nick se încordase şi avea maxilarul inclestat.
- Unde e? a întrebat luându-si ochii de la femeie, care se ridicase şi il privea pe Nick cu îngrijorare.
- Doarme. I s-a administrat insulină pentru a-i diminua nivelul ridicat al glicemiei. E bine, Nicholas, o să-şi revină, a spus, încercând să-l linistească.
I-am strâns mâna cu putere, voiam să se calmeze, dar aproape tremura.
A trecut prin fata lui Anne, asistenta socială, şi s-a îndreptat direct spre cealaltă femeie. Era blondă şi drăgută şi, când am văzut-o de aproape, mi-am dat seama imeiat că era mama lui.
- Unde naiba erai de s-a putut întâmpla aşa ceva? a răbufnit fără ca măcar s-o salute.
Barbatul chel care stătea lângă ea s-a interpus intre ei doi, dar femeia l-a ignorat.
- Nicholas, a fost un accident, s-a scuzat ea privindu cu tristete in ochi, dar păstrându-şi calmul.
- Las-o in pace pe sotia mea, suntem destul de îngrijorați ca să mai vii şi tu să...
- Pe dracu'! a exclamat el, fără să dea drumul mainii mele.
Mă tinea atât de strâns, încât mă durea, dar n-aveam de gând să-mi eliberez mâna: în clipa aceea avea nevoie de mine.
- Are nevoie de insulină de trei ori pe zi, e simplu, orice idiot ar întelege, dar e înconjurată de bone tâmpite şi inepte, în timp ce voi stați liniştiti!
- Madison stie că trebuie să i se facă injectia şi n-a spus nimic, Rose a crezut că deja i-o făcuseră... a explicat chelul, dar Nick l-a intrerupt din nou
- Are cinci ani, fir-ar să fie! a strigat scos din sărite. Are nevoie de mama ei!
Aceea nu era doar o discuție despre sora lui Nicholas. Era clar. Reprosurile pe pe care i le facea pentru ea erau valabile şi pentru el. Nu-mi dadusem seama cât de mult suferise până in clipa aceea, dar probabil că i fusese foarte greu greu să rămână fară mama lui la o vârstă atât de fragedă. Eu îmi pierdusem tatăl... De fapt, fusesem salvată din mâinile lui, dar mama fusese tot timpul alături de mine; Nicholas nu avusese un tata care să-l iubească, ci unul care îi dădea bani... Am urât-o pe femeia aceea pentru că-l rănise şi l-am urât pe William pentru că nu îşi arătase sentimentele faţă de fiul său.
CITEȘTI
Pacatul meu 🫧
Romance-Poți sa-mi explici ce naiba ai? am întrebat-o furios. M-a privit iar in ochi sai am citit ca îmi ascunde ceva obscur si profund; totuși mi-a zâmbit fara urma de bucurie.