Pacatul meu 🫧

NICK 34

   Dormeam dus când vibrațiile telefonului au reuşit să mă trezească. Mi-am trecut mâna peste faţă şi mi-a dispărut brusc somnul când am văzut că cea care mă suna era Jenna.
   - Sper că ai un motiv important să mă trezeşti la ora trei dimineața, am mormăit, închizând ochii şi punând din nou capul pe pernă.
   - Nick, trebuie să vii aici. Noah nu se simte bine, mi-a spus şi am simțit cum tot trupul mi s-a încordat.
   M-am ridicat bâjbâind după întrerupător pentru a aprinde lumina.
   - Ce-a păţit? E rănită? am întrebat, străbătând camera şi căutând ceva cu care să mă îmbrac.
   - Vomită de mai bine de o jumătate de oră, e beată crită.
   Am înjurat printre dinți și am luat cheile maşinii.
   - Dă-mi adresa, Jenna.

   Mi-a luat un sfert de oră să ajung. Era lume peste tot şi m-am strecurat în casă îmbrâncindu-i pe cei care îmi stăteau in cale. Am căutat-o pe Jenna in salon şi în bucătărie şi, când puneam mâna pe telefon s-o sun ca să-mi spună unde naiba era, am văzut-o coborând scările.
   - Unde e? am întrebat furios.
   Jenna nu era vinovată, dar, fir-ar să fie, nu se presupunea că ar fi trebuit să aibă grijă una de alta? Ea nu avea nimic; de fapt, era complet trează.
   - Am dus-o în camera de sus, m-a informat, iar eu am început să urc câte două trepte deodată. Mi-am dat seama că se întrece cu gluma, dar n-a vrut să mă asculte, Nick, mi-a spus ea, dar am ignorat-o până am ajuns în cameră.
   Am intrat şi am îngenuncheat lângă Noah. Avea fața palidă şi umedă de transpirație, probabil de efort după ce vomitase atât de mult.
   - De cât timp e aşa? m-am interesat şi, văzând că nimeni nu-mi răspunde, m-am întors spre Jenna furios. De cât timp?
   - A vomitat mai bine de o jumătate de oră, iar acum cinci minute şi-a pierdut cunoştinţa... sau poate că a adormit... Nu ştiu, Nicholas, îmi pare rău, i-am spus să se oprească, dar...
   - Termină, Jenna, am redus-o la tăcere și în clipa următoare l-am văzut cu coada ochiului pe Lion intrând în cameră.
   Cealaltă fată care era lângă Jenna m-a privit cu hotărâre.
   - Sunt studentă la medicină, linişteşte-te, are pulsul stabil. Pur şi simplu a întrecut măsura, are nevoie de somn. Mâine o să aibă o mahmureală pe cinste, dar n-are nimic.
   - Cum poţi să spui că n-are nimic? aproape că am tipat la ea, luând în mâini capul lui Noah şi cercetându-i fața extrem de îngrijorat.
   - Nu are, ia-o acasă şi ţine-o sub observație în noaptea asta, m-a sfătuit fata şi mi-am propus să-i urmez sfatul.
   - Îmi pare rău, Nick. Nu m-am gândit că o să se termine aşa, a recunoscut Jenna cu un aer vinovat.
   - Acum nu mă interesează ce ai de spus, am replicat pe un ton glacial, aplecându-mă peste Noah şi luând-o în brațe fără nicio dificultate.
   M-a speriat faptul că n-a scos aproape niciun sunet, deşi respirația ei era normală. Și-a culcat capul pe umărul meu, iar eu mi-am reproşat că nici de data asta nu fusesem în stare s-o protejez. Era aşa din cauza mea, dar mai era ceva ce nu pricepeam: în timp ce coboram scările cu ea în braţe, n-am putut să nu mă întreb ce naiba se întâmplase de luase hotărârea să se îmbete în asemenea hal.
   Când am parcat la intrare şi m-am întors s-o privesc pe Noah, am avut fără să vreau o senzație de dejà vu extrem de neplăcută. În seara în care o cunoscusem pe Noah, ea ajunsese exact în aceeaşi stare, doar că din cauza unui drog care-i fusese pus în băutură. Întâmplarea respectivă fusese tot din vina mea, iar când mi-am amintit cum o abandonasem pe autostradă am înțeles cât de urât mă purtasem cu ea din prima clipă în care o văzusem. Nu o meritam, dar acum nu mai puteam face nimic, mă prinsese în mrejele ei.
   Am coborât din maşină şi am scos-o cu grijă. Era în continuare complet inconştientă şi a trebuit să mă grăbesc să intru în casă și să urc scările. Era destul de târziu şi nu voiam ca Raffaella s-o vadă pe Noah în starea aceea deplora- bilă. M-am îndreptat direct spre camera mea, fără să stau pe gânduri vreo clipă. În noaptea aceea nu aveam de gând s-o pierd din ochi până nu vedeam că şi-a recăpătat cunoştinţa. Când am aşezat-o cu grijă pe patul meu, m-am gândit că dorisem să o văd întinsă pe pernele acelea încă de prima dată când o văzusem îmbrăcată cu o rochie, iar acum fusesem nevoit s-o aduc în acele condiţii. I-am scos pantofii cu grijă şi am aprins lămpița de pe noptieră. Era atât de inconştientă, încât nici măcar nu remarcase că încăperea era cufundată într-un întuneric total, iar asta m-a făcut să simt o presiune în piept care nu mă lăsa nici să respir. Şi dacă era într-o stare mai proastă decât părea? Dacă ar fi trebuit s-o duc la un spital s-o consulte? Mi-am scos din minte această ultimă posibilitate, pentru că Noah era minoră şi ar fi avut probleme serioase dacă se afla că băuse prea mult alcool.
   Avea hainele pătate de vomă şi pielea de găină. Păstrându-mi calmul, am început să-i scot fusta şi ciorapii. M-am dus să iau un tricou de-ale mele şi, înainte de a i-l băga pe cap, ceva mi-a atras atenția: Noah avea o cicatrice lungă care se întindea pe aproape tot abdomenul. Am rămas cu ochii la ea, neştiind ce să cred. Cum o căpătase? Nu era o cicatrice obişnuită, era mare şi, cu siguranță, fuseseră necesare multe copci. Cu un deget am atins acel semn fin care strica perfecțiunea celui mai spectaculos trup pe care-l văzusem vreodată. Noah s-a mişcat în somn, iar eu mi-am retras imediat mâna. Din cauza asta nu o văzusem niciodată în costum de baie din două piese? Din cauza cicatricei? În clipa aceea numeroase momente şi detalii mi-au revenit în minte, dobândind în sfârşit un sens: de ce purta numai costum de baie întreg şi de ce devenea neliniştită când se punea problema să se dezbrace; sau de ce se schimbase la față când, în timp ce jucam adevăr sau provocare, i se propusese să-şi scoată rochia.
   Am înţeles atunci că Noah se afla la mii de kilometri distanţă de mine, că erau multe lucruri pe care nu le ştiam despre ea şi am simțit nevoia să o protejez de orice problemă care i-ar fi provocat îngrijorare sau teamă. I-am trecut tricoul peste cap şi am acoperit-o cu pătura mea.
   "Oare ce păiţise? Cine era de fapt Noah Morgan?"
   Cu aceste gânduri în minte, m-am culcat lângă ea, strângând-o la piept şi dorind s-o protejez de tot şi de toţi, pentru că ceva i se întâmplase, iar eu intenționam să aflu ce.