Pacatul meu 🫧

NOAH 11

   Mintea mi se întunecase complet, singurul lucru care părea important era să i-o plătesc și să i-o plătesc în stil mare. In clipa aceea nu vedeam în fața ochilor decât buzele lui Dan lipite în mod dezgustător de cele ale lui Beth. Numai imagi- nându-mi scena îmi venea să vomit, numai gândindu-mă la asta vedeam roşu în fața ochilor; cu mintea întunecată, orbită de intensitatea sentimentului de ură, de durere şi de o dorinţă nestăpânită de răzbunare.
   Eram în camera mea, mă dezbrăcam, în timp ce de cealaltă parte a uşii un individ pe care îl cunoscusem cu doar două ore în urmă aştepta răbdător pe patul meu ca eu să mă schimb. Nu puteam merge la curse îmbrăcată în rochie de gală şi, cu atât mai puțin, pe tocuri de douăzeci de centimetri. Mi-am scos absolut toate hainele şi mi-am pus nişte pantaloni scurţi de blugi, un maiou negru şi nişte sandale obişnuite. Ştiam foarte bine că nu puteam să merg ca o puritană într-un astfel de loc şi de aceea m-am bucurat că în acea seară, contrar obiceiurilor mele, mă lăsasem machiată excesiv. Mi-am scos cât am putut de repede toate acele agrafe oribile care îmi dădeau dureri de cap aveam în păr cel puţin o sută! - şi, odată cu ele, mi-am smuls şi câteva fire de păr lungi şi ondulate... Frustrată, mi-am prins părul într-o coadă de cal.
   În mintea mea nu era decât o imagine: mă vedeam cuplându-mă cu tipul cel mai şmecher şi mai cuceritor de acolo. Doar aşa m-aș fi simțit satisfăcută, m-aș fi simțit mai puțin folosită, mai puțin înşelată şi, mai ales, mai puțin idioată, chiar dacă în adâncul sufletului ştiam că nimic din toate astea nu putea anula realitatea: eram complet distrusă şi abia dacă puteam să ţin laolaltă bucățelele în care mi se rupsese inima.
   Oare Beth îi povestise lui Dan toate lucrurile pe care i le mărturisisem...? Oare se distraseră pe seama mea în timp ce eu încercam să dau tot ce aveam mai bun în prima şi unica mea relaţie? Oare plănuiseră totul?
   Am respirat adânc, încercând să înăbuş toate acele sentimente şi gânduri dureroase.
   Am ieşit din dressing şi am verificat ce efect avea felul în care arătam asupra lui Mario, ospătarul pe care tocmai îl cunoscusem, care a făcut ochii mari, privindu-mă admirativ.
   -Ești frumoasă, mi-a spus cu un zâmbet amuzat, iar eu i-am întors zâmbetul fără prea mult entuziasm.
   In seara aceea nu aveam chef de complimente stupide sau de altceva de genul ăsta.
   -Mulțumesc, i-am răspuns, culegând geanta de pe pat şi îndreptându-mă spre uşă. Mergem?
   Mario s-a ridicat şi mi-a aruncat o privire amuzată când ieşeam din cameră. La scurt timp după aceea am urcat în maşina lui.
  
   O jumătate de oră mai târziu, Mario a virat pe un drum secundar înconjurat de câmpuri aride şi de nisip roşiatic şi portocaliu. Pe măsură ce înaintam, am început să nu mai aud zgomotul maşinilor de pe autostradă, ci o muzică repetitivă şi tot mai puternică.
   -Ai mai fost vreodată la aşa ceva? m-a întrebat Mario, ținând o mână pe volan, în timp ce pe cealaltă o sprijinea relaxat pe spătarul scaunului meu.
   -Da, am fost la o grămadă de curse, i-am răspuns pe un ton uşor antipatic.
   El m-a privit câteva clipe, după care şi-a îndreptat din nou privirea spre şosea. Atunci am văzut în depărtare o mulţime de oameni şi nişte lumini ca de neon care luminau 0 zonă aridă înţesată de maşini parcate haotic.
   Muzica era asurzitoare, iar când am ajuns am văzut mai multe persoane între douăzeci și treizeci de ani care beau, dansau şi se comportau ca şi cum aceea ar fi fost ultima petrecere din viața lor.
   Mario a oprit maşina destul de aproape de locul in care erau adunati majoritatea celor prezenți și a coborât, aşteptându-se să fac şi eu acelaşi lucru. Am coborât, fără să-mi iau ochii de la tot ce mă înconjura.
   -Unde m-ai adus? nu m-am putut abţine să-l întreb pe însoțitorul meu.
   Acesta a izbucnit în râs.
   -Nu-ti face griji, ăştia sunt spectatorii, cei care contează sunt cei de acolo, a spus, arătând cu degetul în stânga spre un grup numeros de fete şi băieți sprijiniți de capotele unor maşini impresionante, care mai de care mai tunate, din ale căror portbagaje se auzea o muzică la fel de oribilă precum cea care bubuia în locul unde mă aflam eu.
   Am observat că abundau piesele vestimentare fluores- cente. Lumina artificială slabă, generată în cea mai mare parte de surse de lumină albă, făcea ca acele haine să strălucească în întunericul nopții. Mai mult decât atât, multe dintre femei aveau pictate pe corp şi pe faţă desene complicate făcute cu vopsea fluorescentă.
   -Te-ai gândit la toate detaliile, nu-i aşa? a comentat Mario, iar eu l-am privit fără să înţeleg.
   A arătat spre trupul meu şi atunci am înțeles la ce se referea. Acel spray pe care mama mi-l pulverizase pe brate, pe gât şi în păr sclipea acum precum mii de punctulete fluorescente pe pielea mea albă. Eram ridicolă.
   -Habar n-aveam, jur, am replicat, iar el a izbucnit în râs.
   -E foarte bine aşa, aici nu poate veni oricine şi nu vreau să te jignesc, dar tu eşti... un pic mai discretă decât majoritatea persoanelor de aici, mi-a spus, analizându-mi pantalonii scurţi şi bluza neagră simplă.
   Și încă ce discretă! Fetele de acolo nu ar fi trebuit decât să-şi dea jos fustitele acelea exagerat de scurte sau sutienele de la costumele de baie pe care le purtau pe post de bluză pentru a rămâne complet dezbrăcate.
   -Nu ştiu dacă eşti conştientă de ce se întâmplă aici, dar în chestiile astea sunt implicate întotdeauna bande şi grupări Fratele tău e liderul uneia, iar azi e foarte important pentru toți să câştige cursa impotriva lui Ronnie, mă informa Mario în timp ce ne apropiam de locul în care se aflau grupurile cu maşini scumpe.
   Nick era liderul unei bande? Vestea era cât se poate de neaşteptată, dar nu mă surprindea. Deşi nu ştiam prea multe despre el, nu mă mira deloc că era implicat în aşa ceva. Era violent, dur şi amenințător şi toate aceste trăsături le ascundea cu o uşurinţă uimitoare când se afla în mediul său familial; la urma urmei, era un băiat de bani gata, iar în lumea sa nu se întâmplau astfel de lucruri... Ce căuta un tip al cărui tată era unul dintre cei mai renumiți avocați din țară implicat într-o chestie atât de abjectă precum acea bandă pe care o aveam acum în fața ochilor?
   Mario s-a oprit lângă nişte indivizi ale căror mutre puteau da oricui coşmaruri timp de o lună. Aveau brațele tatuate, erau îmbrăcați cu haine largi, iar la gât le atârnau o mulţime de cruci şi lanţuri groase din aur şi argint. Fetele care îi însoţeau erau, la rândul lor, îmbrăcate foarte provocator, dar nu la fel de mult precum cele pe care le văzusem în locul în care parcaserăm maşina.
   Mario s-a dus direct spre ei şi, ca şi cum ar fi fost prieteni de-o viaţă, au început să-şi ciocnească pumnii, să se bată pe umăr prieteneşte şi să râdă. M-a surprins să văd acea camaraderie între ei, având în vedere că din afară inspirau groază. Un alt lucru pe care îl aveau în comun era că toți aveau legate de brat, de încheietură sau în păr nişte panglici galbene fluorescente.
   Am înțeles atunci că toți erau membri ai aceleiaşi bande, banda lui Nick.
   Când au terminat cu saluturile între ei, indivizii şi-au îndreptat atenţia spre mine.
   -Cine e fata cuminte? a strigat unul dintre ei şi toţi au râs şi m-au privit cu atenție.
   Lumea nu înceta să sosească, se deplasa dintr-o parte în alta... dar cei adunaţi acolo nu-şi luau ochii de la mine.
   Nu mi-a plăcut comentariul şi m-am mulțumit să mă uit urât la cel care îl făcuse. Mario mi-a sărit imediat în ajutor.
   -Nu o să vă vină să credeți, dar ea este noua soră vitregă a lui Nick, le-a dezvăluit, reușind să mă aducă în pragul disperării.
   Nu voiam ca lumea să afle; în noaptea aceea mi-ar fi plăcut să trec neobservată sau, cel puțin, să mă pot distra fără să fiu catalogată drept sora vitregă-fata-cuminte-profitoa- re-a-lui-Nick.
   Cei prezenți au râs cu şi mai multă poftă, dacă aşa ceva era posibil, în timp ce fetele care erau cu ei mă observau cu şi mai mare interes.
   -Aduceţi-i ceva de băut noii noastre prietene! a strigat un tip afro-american care avea într-o mână un pahar roşu, iar lângă el, ținându-l strâns de mijloc, era o fată foarte drăguță.
   Fata a fost cea care s-a întors, a turnat ceva într-un pahar şi s-a apropiat de mine. Ceilalți au continuat să vorbească între ei şi să danseze pe ritmul acelei muzici stridente.
   Deci tu eşti noua achiziție a scumpului nostru amic? m-a întrebat, privindu-mă de sus până jos.
   Eu am făcut acelaşi lucru. Dacă ea era obraznică, şi eu puteam să fiu la fel. Era o fată de culoare, înaltă şi foarte zveltă. Părul ei negru era strâns în mii de codiţe care începeau din creştetul capului şi îi ajungeau până la brâu. Purta nişte pantaloni scurţi albi şi un tricou albastru-închis de firmă... Hm... asta chiar că era interesant.
   -Sora vitregă, am corectat-o în timp ce luam paharul din plastic, îl analizam cu precauție și o priveam suspicioasă. Sper că nu ai pus nimic în el, am zis uitându-mă urât la ea.
   Nu aveam încredere în ei, era de-ajuns că fusesem drogată cu o seară înainte ca să risc acum să repet experienta.
   -Ce fel de persoană crezi că sunt? a replicat ofensată de întrebarea mea. E bere, dacă vrei ceva mai uşor, nu eşti în locul potrivit, mi-a spus, întorcându-se furioasă pe călcâie şi fluturându-şi codițele, care aproape că m-au izbit în faţă.
   S-a dus direct spre celălalt tip de culoare, unduindu-şi şoldurile provocator şi atrăgând privirile pofticioase ale mai multor indivizi.
    Mario s-a apropiat de mine şi m-a privit amuzat.
   -Eşti aici de mai puțin de o  jumătate de oră şi deja se fac pariuri, m-a informat izbucnind în râs.
   L-am privit încruntată.
   -Pariuri în legătură cu ce? am vrut să ştiu.
   -În legătură cu cât mai durează până o să lași paharul cu bere şi o să fugi acasă, a răspuns ridicând din sprâncene.
   Deci asta credeau, nu?
   L-am privit fix şi i-am fulgerat cu privirea pe toți indivizii care mă observau de parcă aş fi fost sursa distracției lor. Am dat capul pe spate şi am început să beau tot ce-mi puseseră în acel pahar prea mare pentru o băutură obişnuită.
   Pe măsură ce goleam paharul cu băutură, strigătele au devenit tot mai puternice, iar când am terminat, un pic ameţită şi stăpânindu-mi cu greu tusea, toți cei prezenți au început să aplaude şi să chiuie amuzaţi.
   Am ridicat paharul gol cu un zâmbet arogant.
   -Cine mi-l umple? am întrebat, simţindu-mă în largul meu şi complet eliberată pentru câteva clipe.
   Băieții au râs din nou, iar fata care-mi dăduse berea s-a apropiat din nou de mine, de data asta cu un zâmbet pe buze.
   -Eu sunt Jenna, s-a prezentat, dându-mi alt pahar care conţinea un lichid. Dacă vrei cu adevărat să te dai bine pe lângă băieții ăștia, desfă-ți părul, bea asta şi cuplează-te cu cel mai drăguț dintre ei. În ordinea asta.
   Nu m-am putut abține să râd. Vorbea serios? Şi, dacă da, chiar mă interesa? Mă dusesem acolo cu un singur scop: să mă răzbun într-un fel sau altul pe nemernicul care între timp devenise fostul meu iubit şi pe fosta mea cea mai bună prietenă, aşa că, dacă în noaptea aceea îmi făceam de cap şi mă simţeam bine... ce rău putea fi în asta?
   -Cred că o să te ascult, i-am spus, trăgându-mi elasticul din păr, lăsându-mi buclele să-mi cadă în dezordine pe umeri şi începând să dau pe gât ceva mult mai tare decât berea.
   Jenna m-a observat amuzată în timp ce bea şi dansa. Locul în care ne aflam nu era luminat aproape deloc, în afară de panglicile galbene fluorescente și de sclipirea slabă pe care o produceau luminile situate mai la distanță.
   -Apropo, mă cheamă Noah, m-am prezentat, dându-mi seama că încă n-o făcusem.
   Ea mi-a zâmbit şi mi s-a părut destul de simpatică. În acel moment toţi au început să se agite. Băieții care stăteau pe capotele maşinilor s-au ridicat şi s-au îndreptat spre o maşină pe care, întorcându-mă, am recunoscut-o imediat: era auto- mobilul 4x4 al lui Nicholas.
   -A sosit visul şi coşmarul oricărei fete care are ochi să - vadă, a anunţat Jenna amuzată.
   Am privit-o în timp ce in sinea mea dădeam ochii peste cap. Nick arăta bine, ce-i drept, dar când deschidea gura, îți venea s-o iei la fugă sau, chiar mai rău, să te dai cu capul de pereţi.
   Am observat cum oprea maşina alături de toate celelalte şi cum el şi iubita-lui-pacostea coborau din maşină. Toți băieții i-au ieşit în întâmpinare ca şi cum ar fi fost Dumnezeu sau ceva de genul ăsta. L-au bătut cu palma pe umăr şi şi-au ciocnit pumnii, în timp ce el se îndrepta spre locul în care erau băuturile alcoolice.
   Am continuat să beau, fără să-mi iau ochii de la Nicholas. Număram minutele până la momentul când avea să se apropie de mine şi să mă ia la rost. Foarte bine. Îl aşteptam, era cea mai bună metodă de a-mi descărca frustrarea.
   Dar nu a făcut-o; mai mult, m-a ignorat intenţionat mai bine de o jumătate de oră. La început am fost surprinsă, dar m-am bucurat când am văzut că mă distram foarte bine cu Jenna şi îmi plăcea maniera sa energică de a vorbi şi de a dansa pe ritmul acelei muzici heavy.
   -Trebuie să ți-l prezint pe iubitul meu, mi-a spus, după ce mi-a demonstrat că poate să-şi mişte şoldurile mai bine chiar şi decât Beyoncé.
   Am urmat-o până la locul în care se aflau cei mai mulți dintre cei reuniți acolo. Celelalte fete erau ocupate să bea sau să vorbească între ele, iar două sau trei se unduiau în ritmul muzicii cu băieții care erau dispuşi să danseze.
   Iubitul Jennei era, probabil, cel cu care o văzusem când ajunsesem, iar în clipa aceea era prins într-o discuţie cu Nick.
   M-am încordat puţin când am ajuns în dreptul celor doi, care se aflau la o oarecare distanţă de ceilalți.
   -Lion! a strigat Jenna, îmbrăţişându-l pe la spate şi sărutându-l pe obraz.
   Lion şi Nick s-au întors cu faţa spre noi. Nicholas m-a privit fix cu ochii săi de gheață.
   -Ţi-o prezint pe Noah, i-a spus, răsucindu-l cu fața spre mine.
   Lion era la fel de înalt ca Nick şi era un afro-ameri- can care ieşea în evidență. Ochii săi aveau culoarea lămâilor coapte, verzi ca menta din paharele cu mojito pe care le savuram, iar corpul său era perfect sculptat şi etala nişte muşchi impresionanti, bine lucrați.
   Ce noroc avea Jenna!
   -Salut, Noah! mi-a spus cu un zâmbet prietenos, dar observându-l în acelaşi timp cu coada ochiului pe fratele meu vitreg.
   -Încântată de cunoştinţă, am spus cu un zâmbet fermecător.
   Jenna îmi plăcuse mult şi nu voiam ca iubitul ei să mă ia la ochi din cauza lucrurilor pe care mai mult ca sigur Nicholas i le povestise despre mine.
   -Dar văd că poți să fii şi simpatică, a comentat batjocoritor Nicholas, care mă observa pe jumătate deranjat, pe jumătate iritat.
   Mi-am îndreptat umerii, pregătită pentru cel de-al treilea... al patrulea asalt.
   Nu aveam chef să încep o nouă ceartă cu el, aşa că am optat pentru un gest universal: i-am arătat mâna cu degetul în sus şi m-am întors să caut ceva mai interesant de făcut.
   Atunci am simțit cum m-a apucat de brat şi m-a tras spre un colț întunecat, între două maşini scumpe. Jenna şi iubitul ei ne-au observat pret de o clipă, până când fata l-a întors cu fața spre ea şi l-a sărutat cu entuziasm. Am simțit un junghi în inimă când am văzut ce pereche frumoasă erau... cu doar patru ore în urmă şi eu credeam că îl am alături de mine pe cel mai bun băiat din lume... iar acum...
   -Ce vrei? l-am întrebat pe Nick, descărcându-mi furia asupra lui.
   Mă împinsese cu spatele în maşină, aşa că în momentul acela eram prinsă între el şi portiera unui BMW gri.
   Se schimbase. Acum purta nişte blugi care ii lasau la vedere marginea lenjeriei Calvin Klein şi un tricou negru care se mula pe brațele sale musculoase.
   Nu mi-a răspuns, m-a privit doar câteva clipe, după care a scos din buzunarul de la blugi iPhone-ul meu şi mi-a pus în fața ochilor poza care îmi frânsese inima.
   -Cine sunt ăştia? m-a interogat, ca şi cum l-ar fi putut interesa viaţa mea personală.
   Am întins mâna spre telefon, dar l-a îndepărtat fără să-şi ia ochii de la mine.
   -Ce te interesează? l-am întrebat cu tot dispreţul de care am fost în stare. 
   -Pe mine? a replicat calm. Nu mă interesează deloc; presupun că e iubitul tău sau era, dacă ai vreun pic de mândrie, a continuat să vorbească de parcă pe mine m-ar fi interesat opinia lui despre ce mi se întâmplase. Şi, cum toate sunteți la fel, presupun că obiectivul tău în seara asta, pe lângă cel de a mă enerva pe mine, e să te răzbuni pe idiotul ăsta, a adăugat, lăsându-mă pentru o clipă mută.
   Cum de ştia asta? Era atât de evident că singurul lucru pe care voiam să-l fac era să i-o plătesc nemernicului aceeaşi monedă? A continuat:
   -Aşa că mă ofer voluntar. O să te sărut şi o să facem zece mii de poze, dacă în felul ăsta îți miști fundul de aici şi te întorci acasă.
   Cuvintele sale m-au lăsat cu gura cascată.
   -Nu te vreau aici, Noah, a încheiat conversaţia, privind spre ce se petrecea în spatele meu.
   Fusesem atât de descumpănită de oferta sa, încât nu am putut s-o cântăresc până nu am depăşit şocul. Să-l sărut pe idiotul ăsta? Niciodată! Deşi, gândindu-mă mai bine..... Arăta foarte bine şi, deşi mie nu-mi inspira nimic, ştiam foarte bine cum l-ar fi afectat chestia asta pe idiotul de Dan. Era un înfumurat, se credea tipul cel mai chipeş din liceu şi nimic nu-l deranja mai mult decât un tip mai atrăgător decât el.
   -Bine, i-am răspuns, iar el m-a privit în ochi complet descumpănit şi surprins.
   Se pare că nu se aştepta la răspunsul meu.
   -Vreau ca idiotul ăla să se simtă mizerabil şi, dacă pentru asta trebuie să te sărut... am ridicat din umeri, o s-o dac. Dar în seara asta nu vreau să plec nicăieri, mă simt bine aici, aşa că ăsta e târgul, i-am spus privindu-l fix.
   El se uita la mine încruntat, ca şi cum ar fi încercat să înțeleagă ce spun.
   -Tu îmi oferi trupul tău ca să mă pot răzbuna pe idiotul de fostul meu iubit şi pe fosta mea prietenă, iar eu promit să nu mai pun piciorul niciodată la petrecerile astea ale tale.
   Când am terminat de vorbit, un zâmbet a apărut pe chipul său. L-am privit încruntată. Ce era atât de amuzant?
   -Eşti dusă cu capul rău de tot, știai asta? m-a întrebat, dând din cap neîncrezător.
   -Sunt terminată şi tot ce vreau e ca dobitocul ăla să sufere la fel de mult cum sufăr eu acum, am replicat și am remarcat durerea care răzbătea din vocea mea.
   Poza aceea era întipărită în mintea mea, torturându-mă. Nu-mi păsa absolut deloc că era fratele meu vitreg, nici că era cel mai mare idiot de pe tărâmul idioţilor... Tot ce voiam era să mă răzbun. Eram conştientă şi de faptul că tot ce băusem pe parcursul serii îmi afecta capacitatea de decizie în acel moment, dar nici de asta nu-mi păsa.
   -Ai de gând să mă săruți sau nu? am răbufnit enervată.
   Nick a întors capul într-o parte, apoi în cealaltă, fără să se oprească din râs.
   M-a deranjat, aşa că am făcut ceea ce îmi doream să fac de când îl cunoscusem: am ridicat piciorul şi i-am tras un şut în fluierul piciorului. A scos un strigăt mai curând de uimire decât de durere.
   -Imbecilule, nu mai râde! m-am răstit la el enervată. Sunt mii de băieți aici... dacă n-o faci tu, caut pe altul, i-am zis, hotărâtă să îl las acolo şi să fac exact ceea ce spusesem.
   El a devenit brusc serios.
   -Nici să nu te gândeşti la asta, a spus pe un ton iritat. Vreau să dispari din fața mea cât mai repede posibil, aşa că vino, mi-a ordonat, trăgându-mă spre partea din faţă a maşinii.
   Acolo nu ne putea vedea nimeni dintre cei prezenți la petrecere şi i-am fost recunoscătoare pentru asta. Dintr-un salt m-am aşezat pe capotă; între timp, Nicholas şi-a trecut privirea peste picioarele mele, după care m-a privit în ochi.
   -Cred că eşti foarte supărată dacă vrei să faci asta, a comentat, scoţând iPhone-ul şi pornind camera foto.
   -Iar tu eşti chiar disperat să dispar din fața ta, am contraatacat eu, privindu-l cât se poate de liniştită.
   Era adevărat că mi se părea un tip insuportabil. Nu-l suportam, ba mai mult, îl disprețuiam și de aceea mă bucuram să ştiu că mă foloseam de el.
   Nu mi-a răspuns, în schimb, şi-a pus mâinile genunchii mei. Mi-a desfăcut picioarele și s-a aşezat între ele. M-a mângâiat pe coapse, în timp ce ținea telefonul într-una din mâini. Ignorând ceea ce mintea mea gândea sau dorea, atingerea lui a avut un oarecare efect asupra trupului meu.
   -Hai odată, i-am tăiat elanul, iar ochii săi au sclipit enervaţi, pe când cu mâna stângă m-a apucat strâns de ceafă, iar buzele sale s-au lipit de ale mele cu un gest brusc.
   Am simțit furnicături în stomac. Buzele sale erau moi, iar barba lui nerasă de câteva zile mă înţepa. M-a sărutat enervat, ca şi când se răzbuna pentru toate certurile pe care le avuseserăm de când ne cunoscuserăm. Atunci mi-am dat seama că nu făcea poza.
   L-am împins cu toată puterea, iar el s-a îndepărtat câţiva centimetri.
   -Ce-ar fi să faci poza? i-am sugerat, cu ochii aţintiți asupra lui.
   Niciodată nu stătuse atât de aproape de mine şi am remarcat cât de albaştri erau ochii lui şi cât de lungi îi erau genele: era foarte atrăgător... Dumnezeule, chiar mai mult de atât! Reuşea să mă facă să-mi tremure picioarele, chiar dacă în fond îl disprețuiam.
   -Ce-ar fi să deschizi gura în alt scop decât ca să spui prostii, ca să putem termina mai repede? a replicat şi am simțit cum un fior mi-a străbătut tot corpul.
   A ridicat telefonul la înălțimea capetelor noastre.
   L-am observat, umezindu-mi buzele fără să vreau.
   Atunci m-a tras spre el. M-a sărutat şi am auzit clicul camerei de fotografiat. Și-a strecurat limba în gura mea, făcându-mă să simt un roi de fluturi în stomac. Fără niciun dintr-un motiv aparent, buzele noastre au continuat să se miște la unison.
   Îmi plăceau senzațiile pe care le trăiam în acel moment. Întregul trup îmi ardea de pasiunea momentului, iar în adâncul sufletului știam că m-am răzbunat cu adevărat. Sărutul ăla m-a făcut să mă simt bine... fie ca fostul meu iubit să fie bine!
   Am simțit cum mă atingea pe picioarele. A fost pură atracție fizică. Nu mai. și ură Ne-am urât, nu ne-am suportat și era în regulă să ne folosim unii pe alții pentru a ne atinge obiectivele.
   Mi-am ridicat mâinile și le-am îngropat în părul lui negru. La naiba cu rațiunea! Mâinile lui mi-au mângâiat partea de jos a coapselor, făcându-mă să tremur și să arde de dorință. În acel moment mi-a muşcat buza de jos, făcându-mă să tremur.
   -Nu te opri, i-am spus când mâinile salae s-au deplasat spre mijlocul meu.
   Am vrut să continue, mi-am dorit să mă facă să uit tot ce simțeam în acel moment, să îndepărteze toată tristețea, toți demonii. A vrut să-l folosească pentru asta, a vrut să-l folosească așa cum unii băieți folosesc fetele, a vrut să...
   În acel moment s-a îndepărtat de mine.
   Mi-am mărit ochii surprinsă. De ce se oprise?
   -Ai deja fotografia, mi-a spus punându-mi telefonul în mână.
   L-am privit ținându-mi răsuflarea, supărat că s-a oprit, supărat că a stricat singurul lucru pe care l-a făcut vreodată corect, supărat că nu a putut să-l suporte și supărat că îl uram pe el și pe tatăl lui și stilul lor de viață făcut din mine.
   -Asta e tot? am intrebat enervat. Îmi simțeam obrajii ardând și corpul încă tânjind după atingerea lui.
   -Încearcă să nu-mi mai ieşi în cale în noaptea asta, m-a avertizat, privindu-mă cu un real dispreţ.
   Ce se întâmplase? Ce făcuserăm?
   L-am privit cum se îndepărta, cu o senzație ciudată în stomac.