Pacatul meu 🫧

NICK 44

Trecuseră cam douăzeci de minute de când o văzusem ultima dată pe Noah şi deja îi simțeam lipsea. Am căutat-o cu privirea, dar n-am văzut-o nicăieri.

   - Jenna, ai văzut-o pe Noah? am întrebat-o pe prietena mea, apropiindu-mă de locul în care dansa şi bea veselă.

   S-a oprit şi m-a privit.

   - Când am venit de la baie, nu mai era. Mi-a spus Sophie că îşi căuta telefonul, a răspuns, privind in jur şi căutând-o din ochi.

   Am decis să ies s-o caut, gândindu-mă că probabil era moartă de frig, dar când am ieşit din casă nu am văzut pe nimeni. Am privit în ambele părti, spre pădurea din spate, dar nici acolo nu era nici urmă de ea. Am intrat din nou s-o caut in cameră, simtind o apăsare foarte neplăcută în piept: nu era nicăieri. M-am uitat în toate camerele la rând, strigând-o şi sunând-o pe mobil. Nimic... nici urmă de ea.

   Am coborât în fugă şi m-am întâlnit la uşă cu Jenna şi Lion.

   - N-o găsesc, mi-a spus Jenna îngrijorată.

   Am simtit cum o teamă îngrozitoare a pus stăpânire pe toată fiinta mea. Am alergat din nou în spatele casei. Lion şi Jenna m-au urmat în grabă.

   Când am ieşit şi m-am întors spre locul unde lăsasem maşina, am văzut urme în iarbă. Le-am urmat cu inima strânsă şi, când am ajuns în locul unde erau aruncati la
intâmplare pantofii ei cu toc, senzatia de teamă mi s-a accentuat, paralizându-mă.

   - NOAH! am strigat disperat, privind în toate părtile. NOAH!

   Jenna si Lion au început şi ei s-o strige, dar n-au primit niciun răspuns.

   Amenintarea lui Ronnie mi-a revenit în minte. Dacă o răpise ticălosul ăla?

   - Sună la politie, i-am poruncit lui Lion când mi-am revenit din atacul de panică ce m-a cuprins.

   Lion m-a privit surprins o clipă, dar şi-a scos imediat telefonul. În timp ce el suna, eu şi Jenna am intrat din nou în casă. M-am îndreptat direct spre locul în care se afla DJ-ul responsabil cu muzica şi l-am obligat s-o oprească. Toti cei din jurul meu m-au huiduit, dar putin imi păsa.

   - A văzut-o cineva pe Noah? am întrebat, urcându-ma pe un scaun şi cercetând cu privirea multimea, in timp ce speram să fie acolo şi må blestemam că o lăsasem singură.

   Toti au început să şuşotească şi să nege clătinând din cap. Am coborât de pe scaun şi mi-am prins capul cu mâinile... Fir-ar să fie... fir-ar să fie...

   - Nicholas, linişteşte-te, mi-a spus Jenna, apropiin du-se de mine.

   - Nu intelegi! am strigat la ea, fără să-mi pese că mă auzeau toti. Ronnie a amenintat-o, iar acum a dispărut.

   Am ieşit din nou să verific cu ochii mei că nu era lângă maşina mea, cu rochia sa neagră mulată şi roşie în obraji, pri vindu-må aşa cum o facuse mai devreme, înainte de a ajunge la petrecerea aceea stupida.

   Afară nu era nimeni.

   - Nicholas, politia, m-a informat Lion, întinzându-mi telefonul. Vor să vorbească cu o rudă.

   Am luat telefonul şi l-am dus la ureche.

   - Iubita mea a dispărut, trebuie să veniti, am spus, constient de cât de rău suna vocea mea.

   - Domnule, calmati-vă spuneti-mi ce s-a intâmplat,  a răspuns vocea aflată la celalalt capat al firului.

   Vorbea calm, ca si cand am fi discutata despre vreme, nu despre faptul ca ratiunea vietii mele disparuse.