Sânge de lider - O poveste sângeroasă

O inițiere pentru Zona Armelor

— Momentan aștept o scurtă perioadă până se vor putea muta o parte din obiecte pentru a lărgi Cantina și a o transforma în Restaurant. Aștept să primesc vești și de la operatorii din Somalia, Antananarivo și Kazakhstan și dacă desfășurarea e bună se vor începe construcțiile pentru crearea Camerelor Obscure. Numărul Diviziei este în creștere, iar Agenția din aer, Nevara, nu are suficient spațiu de găzduire, iar în Enois vreau să fac un program de antrenament pentru scafandrii. Poate să și mut acolo din armele extra, ținute la Criogenare. Am impresia că avem foarte multe și spațiul nu e suficient de mare.

— Am înțeles, a zis, serioasă, aproape golindu-și farfuria de mâncare. Vă pot ajuta cu ceva? Cu bani, de exemplu? Demolăm și lărgim spațiul. Am de unde să ofer.

— Te-ai falimenta, draga mea.

— Dacă vreodată voi ajunge muritoare de foame, am nouăzeci și cinci de case de vânzare. Doar să îmi trimiteți un cont sigur în care să depun banii.

— Vei discuta despre acest lucru mâine după-amiază cu domnul McCarthy. El îți va da contul Diviziei unde să poți vira banii și cu el vei semna foile de depunere. Aș fi vrut să fiu eu, dar mâine dupamiază nu am să fiu în Divizie.

— Atunci voi aștepta până veți fi dumneavoastră disponibilă. Nu mă înțelegeți greșit, am încredere deplină în domnul McCarthy, dar prefer să închei această tranzacție cu dumneavoastră, a zâmbit, așezând o față de masă dantelată pe suprafața mesei.

— Cum dorești. Nu ne grăbim. Mâine voi fi într-o misiune în Noua Zeelendă și nu știu cât timp îmi va lua.

— Ai făcut o mâncare foarte bună, Iris. Acum înțeleg de ce Elijah nu dă niciodată pe la cantină, râse. Pentru așa o mâncare nici eu nu aș veni să mănânc la cantină.

- Vă mulțumesc, doamnă Karlsen, zâmbi, aruncându-și în gură o bucată de ardei.  Mă bucur că vă place. Doriți o gură de vin? E din 1930.

— Din păcate va trebui să te refuz. Cafeaua este suficientă, mulțumesc. Dacă dorești să deguști vin ești invitata mea, însă nu mă voi alătura degustării.

      Iris flutură o mână prin aer, în semn că îi este indiferent, rupând cu grijă o ață albă ieșită din materialul ce învăluia masa.

— O să-l servesc pe Eli cu un pahar. Oare mai e supărat pe mine?

— Vrei să îl chem? Îi spun că e o urgență și că am nevoie să se prezinte de îndată la tine în casă, râse scoțându-și telefonul din buzunar și așezându-l pe masă.

- Nu, stați liniștită. Sunteți prea drăguță. Mâncați cât e cald, mai ales că mâine plecați în misiune. Trebuie să aveți energie.

— Nu îmi e de mâine cât îmi e de diseară, luă o bucată de șnițel. Misiunea de mâine e de recunoaștere a unor persoane considerate dispărute, persoane ale cător date nu apar în monitorul oficial. Mergem să vedem dacă țin de o Agenție sau dacă au nevoie de ajutor. Sunt trei persoane de identificat, iar uneia ne trebuie ADN-ul acesteia. E muncă de căutare și cercetare.

— Cu ce mă pot face utilă?

— Cu nimic, draga mea. Dacă era nevoie de tine, ai fi fost în profilul misiunii. Dar te poți face utilă prin altceva, ceva ce nu ține neapărat de Divizie.

— Vă ascult, a zis, aruncând câteva bucățele de carne celor trei câini care așteptau pofticioși lângă ea.

— Mi-aș dori ca tu și Elijah să reluați relațiile pe care le-ați avut înainte de conflict și să țineți de ele indiferent de ceea ce se întâmplă. Bine?