Sânge de lider - O poveste sângeroasă

Dacă scazi temperatura, nu-ți va îngheța și sufletul

- Bună, Iris. Iartă-mă dacă te der..., dar și ea se opri. Lilith? își mări ochii, surprinsă. Nu credeam că apuc ziua când te văd în alt departament.

- Știu, nu? zise Iris, fericită, privind când la Lilith, când la Amarantha. A ieșit! Și nu oricum. Ci cu mine! se indică. Știam eu că e o persoană minunată care trebuie doar puțin trasă de mânecă. Avem un picnic!

- Frumos. Da, mi-ai spus.

- Amarantha?

- Da, Lilith.

- Faci recrutări sau ai în plan să faci curând?

- Nu. Nu chiar. Momentan avem destui operatori. De ce mă întrebi?

- Din mai multe motive.

- Oh, deci să înțeleg că lucrurile încep să degenereze? Vom vorbi noi despre asta și vom ajunge la un acord, zâmbi încurajator.

- Lasă, se încruntă privind farfuria de care nu se atinse.

- Am uitat ce voiam să îți spun, zise privind-o pe Iris.

Iris a râs, indicându-i scaunul liber.

- Doriți să mâncați cu noi? Avem destul pentru toată lumea.

- Ești o bucătăreasă extraordinară. Cum să te refuz? luă loc lângă Lilith.

- Este întotdeauna o plăcere să vă am la masă,îi așeză în față o farfurie și același tip de tacâmuri. Poate între timp, vă reamintiți. Încercați caviarul! E de calitate superioară.

Amarantha râse.

- Oh, superb! își puse o lingură de caviar. Tu de ce nu mănânci, draga mea? o întrebă pe Lilith.

- Mănânc, zice luând o îmbucătură minusculă, de formă.

- I-ai dat și lui Elijah? se făcu mai comodă.

- Lui Elijah îi plac foarte mult cartofii prăjiți, începu să povestească, mă înnebunește cu acest fel de mâncare. Eu i-am spus că sunt atâtea feluri de mâncare pe lume, dar el nu, el vrea cartofi prăjiți. Oricum, doamnă Karlsen, să știți că ne-am împăcat.

- Mă bucur. Ar fi fost păcat să stați supărați unul ce celălalt.

Ascultând tăcută, privirea femeii cu ochi de sidef alunecă încet de la un petec de culoare al peretelui la altul, impactul viu al nuanțelor proiectând-o într-un apus al amintirilor, simțindu-se deranjant de inconfortabil. Femeile își continuară discuția, însă Lilith nu mai era atentă nici la ele, nici la țipătul culorilor. Se încălzise prea mult totul în jurul ei, de la temperatura aerului până la discuțiile dulci despre iubire. Se simțea opărită din toate părțile.

- Am văzut modificări în Departamentul tău, își fixă Amarantha atenția.

- Modificări precum?

- Ai rearanjat la Criogenare, ai adus mașinării noi, temperatura...

- Și? lăsă furculița pe farfurie.

- Nu crezi că ai exagerat puțin cu temperatura?

- Nu.

Oftând încet, pe chipul Amaranthei apăru umbra unui zâmbet trist. Iris le țintui pe amândouă, așezându-și mâinile în poală.

- Te supără ceva, Lilith? Dacă iar te îndoiești de talentul tău, să știi că nu ai de ce. Divizia nu ar putea exista la performanța la care e fără tine.

- Ar putea foarte bine, i-o tăie cu o calmitate rece. Și nu mă cocoloși. Ști că nu suport.

- Ști că poți vorbi cu mine despre orice te frământă.