Sânge de lider - O poveste sângeroasă

Seducții obscure

Capitol scris alături de  PatyLoveBooks 

      În lumea obscură a umbrelor, tatonarea gândurilor capta maleficul sinistru al ideilor. Preschimbarea maleficului se adânci în maiestuozitate, într-o lume paralelă a unei intrigi ce pândea din umbră.

     Poate că mi-ai spune că așa era și normal. Lupta se punea pe nucleul răului, pe stoparea iminentă și iremediabilă a tot ceea ce nu trebuia vreodată să aibă loc. Scopul era clar. Dar ce aveai să faci dacă acest rău urma să-și ia forma prietenoasă, disecabilă... amabilă chiar, în fața ta? Ai putea să intuiești intenția acestui rău? Ai putea să anticipezi otrava unei bomboane frumos acoperite înainte să o guști? În mijlocul acelui tablou de întuneric stins cu lumină, se putea ca toți să poarte capsat de suflet amăgirea unei uri.

     Amarantha lipsise îndelung din sufletul Agenției, datele menționând deplasarea ei pe tărâmurile muntoase din Santiago, unde lupta se purta până la sânge cu ceva ce Morgana ar fi înțeles că poartă denumirea de Soarele Negru - o organizație teroristă extrem de periculoasă contra căreia Divizia lupta deja de ani buni.

     Paralel și totuși similar cu plecarea Amaranthei, era și absentismul lui Alexandre. Sub veghea trecutului, bărbatul le arătase recruților cum să lupte împotriva întunericului, folosindu-și abilitățile pentru a proteja și a servi cauza binelui. Cu toate acestea, în ultima vreme, roșcata sesiză o schimbare ciudată ivindu-se în comportamentul bărbatului; ca și când lipsa femeii l-ar impacta teribil. Din atent și grijuliu, devenise aspru și inflexibil cu cei din jurul său, de parcă n-ar mai fi suportat pe nimeni, dintr-o dată.

      În ciuda grijilor pe care recruții le aveau, aceștia nu rămăseseră descoperiți - în locul bărbatului venind o femeie prinsă între două vârste, pe nume Lia. Aflaseră că era șef de echipă în trupele speciale și că blândețea nu era un atuu al ei, fapt ce se materializa în antrenamentele purtate cu ea. Dădea indicații scurte și de impact, expunând multe mișcări de prevenție și atac, dar la finalul zilei știai că reușeai lăudabil să înveți și să să reții totul până în următoarea zi.
Lia nu era maleabilă, ci rigidă în conceptul de timp. Pe ea nu o interesa numărul orelor de antrenare pe care recruții le aveau. Ea se antrena raportată la numărul ei de ore, ce era oricum mult mai pronunțat și extins decât pentru oricare altă categorie de operatori. Era o prezență inestimabilă, dar acuta absență a lui Alexandre se marcase cu un gol imens în rândurile recruților, misterul retragerii sale crescând în complexitate.

— Oare ce l-ar fi putut determina să se retragă? șopti Morgana pentru sine, având începutul unei febre musculare.

     Lia reușise să impună foarte rapid ordine și disciplină. Oricine i se opunea era silit să facă zece ture din imensa sală, în pas alert. Refuzai și asta? Îți tăia nu doar ție, ci tuturor din pauza de odihnă, sau te trântea pe saltea și te imobiliza până acceptai să-i îndeplinești cerința. Cel mai rău era faptul că nu puteai părăsi spațiul de lucru decât atunci când ea îți dădea voie să o faci, și nu îți prea dădea voie. Iar după 70 de ture în fugă într-o singură zi, începea să-ți fie frică să nu o asculți. Motivația spontană a schimbării aducea enigme ascunse de suprafață, pătrunzând în adâncimea ce stătea în spatele absenței care-i tulburase pe toți.

     Prima parte a planului roșcatei se îndeplinise. Avusese o deosebită grijă în a nu se compromite nimănui cu nimic, fiind spionul potrivit, cel puțin normal, pentru acel loc. Acum aveau să urmeze hopurile speranței. Dacă Amarantha avea dreptate și prima greșeală avea să fie iertată, atunci ea avea să beneficieze de omagiul primei iertări. Dar cum încrederea pe care o avea în femeia cu ochii de argint era una precară, ar fi dispusă să suporte o sentință pentru a își îndeplini o parte din plan.