Sânge de lider - O poveste sângeroasă

Victoriile uriașe cer riscuri uriașe

Abia se iveau zorii când Iris Savalle suflă fumul țigării cu aromă de ciocolată neagră, spre răsărit. Toată noaptea făcuse muncă de cercetare, deși ei nu-i plăcea să o numească muncă. Mai mult, își urma o pasiune. Pasiunea de a fi mereu cu acei minim cinci pași în fața tuturor, chiar în fața celor pe care nu-i întrece nimeni, niciodată. Își termină țigara și închise ochii, lăsând soarele dimineții să îi încălzească trăsăturile fine.

Într-adevăr, Iris arăta întocmai ca o păpușă de porțelan. La polul opus, însă, se apăra asemeni unei păpuși ucigașe din filmele de groază. Cu dulcegărie și elemente surpriză. Aruncă țigara la un coș de gunoi și se întoarse în Divizia 5, luând o gură din cafeaua cu lapte și scorțișoară, fără a se grăbi deloc, admirându-și când și când termosul cu modele florale.

Iris nu era niciodată în întârziere, deși ai putea s-o consideri cea mai împiedicată persoană din lume. Pe holurile Diviziei, era murmur și răcoare. Femeia avea umbra unui zâmbet pe buze, așa cum avea întotdeauna. Câțiva operatori din Unitatea Informativă au salutat-o în drum. Ea le făcu repede cu mâna, energică și pozitivă, apoi merse mai departe. În scurt timp, avea să pună la punct toate detaliile misiunii alături de doamna Karlsen și să afle dacă planul său fusese sau nu aprobat. Oricum ar fi fost, ea nu își făcea griji. Putea jongla foarte ușor chiar și cu situațiile ce nu îi erau favorabile.

În ziua aceea, purta un palton galben și avea prinsă în păr, la spate, o floare a soarelui naturală. Îl văzu pe Alexandre în dreptul ei, venind pe hol în direcția sa, dar decise să ducă termosul la buze și să îl ignore cu desăvârșire, trecând nonșalantă pe lângă el.

Amarantha era la ea în Birou uitându-se pe un set de rapoarte din vechile misiuni, analizând strategiile de intervenție și desfășurare a operatorilor pe teren, strategii care se puteau repeta și pentru alte misiuni. Pe masă, o cană de cafea fierbinte aburea lent, a doua în acea dimineață. Alexandre ținu să o vadă, trecând pe la ea cu câteva ore în urmă. Știa că femeia nu își părăsise Biroul.

Amarantha ținuse să discute cu el despre Iris Savalle, spunându-i că din punct de vedere profesional, legăturile acestuia cu ea ar trebui stopate deoarece i-ar putea îngreuna acesteia desfășurarea în Departamentul pe care îl activează acum. Informația nu îi picase tocmai bine bărbatului, mai ales că aștepta din partea lui Iris dosarul complet în ceea ce o privește pe Morgana - cu toate aliasu-rile ei, cu toate deplasările ei, cu toate informațiile pe care el le știa, dar care nu se regăseau în acel dosar. Morgana îi afirmase că este Kassandra, fapt ce îl instigă mai mult spre descoperirea și demascarea minciunii, însă nu se putea baza pe o consfătuire pe care Morgana ar putea-o renega oricând. Iar cum Alexandre nu avea dovezi, dosarul întocmit de Iris ar fi putut fi cheia minciunii. Un doar pe care știa acum că nu va mai avea să-l primească niciodată, pentru că Iris solicitase ruperea legăturilor cu el. Era o situație ce îi dădea de gândit.

În ceea ce o privea pe Amarantha, cafeaua de pe biroul de cristal se răcea la fiecare gând încurcat al minții ei. Toată noaptea își auzi ecoul pașilor, gândindu-se la toate posibilitățile de eșec în ceea ce privea planul propus de Iris. Însă nu se lăsase o clipă dominată de atașamentul pe care ea le avea cu cele două. Pentru că Alexandre avea dreptatea lui - dacă există bănuieli, atunci acestea trebuie investigate. O rodea însă ideea conform căreia misiunile Diviziei își mențineau intactă rata de succes și nimeni nu murea în misiunile de teren, pentru că instruirea era una adecvată. Pe de altă parte, pentru Lilith, lumea exterioară era un domeniu străin și inexact, iar Lilith avea un farmec al ei ce era mai bine păstrat în subteran.

Atunci când auzi o bătaie în ușă, spatele i se lipi de spătarul scaunului, apăsând cu un gest simplu butonul ce deschide ușa automat.

- Intră, te rog.

- Bună dimineața, doamnă Karlsen! o salută pe un ton energic, ridicând termosul în aer. Arătați minunat în această dimineață, exact ca întotdeauna.

- Bună dimineața, Iris. Mulțumesc, râse. Ia loc.

Femeia se așeză, savurând încă o gură de cafea.

- Așadar? Sper că nu v-am pus într-o enormă dificultate cu propunerea mea. Ați ajuns la o concluzie?

- Am stat să evaluez posibilele șanse de reușită ale propunerii făcută de tine. Ca lider, consider că e o misiune îndrăzneață care are posibile șanse de reușită judecând după cât de riscantă este. Atât de primejdioasă încât ar putea merge perfect. Ca ființă umană însă... mă consolez cu gândul că vă veți întoarce amândouă vii și nevătămate înapoi în Agenție sau... sper că așa vă veți întoarce.

- Victoriile uriașe cer riscuri uriașe, ce-i drept. Eu mizez pe risc. De fapt, mizez pe victorie.

- În regulă, afișă o poziție serioasă. Voi dori să comunici cu mine prin cască doar dacă se întâmplă ceva anume și ai nevoie de întăriri. Toate discuțiile pe care le porți vor fi filtrate și se va face un raport după acestea.

- Așa voi face, aprobă. Însă vă anunț de pe acum că prezența mea în interiorul A.S.I.-ului va fi inevitabilă, dacă lucrurile vor merge așa cum cred eu că vor merge. În momentul acela, voi abandona casca pentru a nu exista nicio cale de compromitere.

- Voi trimite un echipaj care să stea în vecinătatea New York-ului în cazul în care întâmpini dificultăți. Lilith nu va primi cască dacă consideri că este mai bine ca ea să fie persoana care atrage atenția A.S.I.-ului.

- În programa pe care mi-am făcut-o, planul va trece prin trei etape. Prima, atragerea atenției. A doua, aflarea informației. A treia, infiltrarea și retragerea.

- Prea bine, atunci. Echipamentul îl vei lua de la Armament. Ia ce consideri că îți poate fi necesar. Iris, vreau să știi că te las să conduci singură o misiune ce se dovedește a fi foarte primejdioasă. Nu ne-am ferit în toți acești ani de Sistem ca exact acum să ajungem în atenția lor. Rămâi în viață și nu mă dezamăgi. Am încredere în tine.

Iris zâmbi, aprobând din cap.

- Vă mulțumesc pentru încredere, doamnă Karlsen. Veți fi mândră de rezultat, sunt sigură.

- Din cauza inconvenientelor petrecute ziua trecută, aș dori să îi comunici tu lui Lilith despre misiune. Prezența mea, în acest moment în Departamentul său, posibil să afecteze negativ desfășurarea misiunii.

Femeia se ridică de pe scaun, aranjându-și floarea soarelui din păr.

- Mă temeam de asta. Voi vorbi cu ea chiar acum, nu vă faceți griji. Îmi voi alege armele. Deja știu ce îmi trebuie. Mănușile și bocancii explozivi. Va fi distractiv, râse.

- Ai grijă. Aveți grijă.

- O să vă aduc un suvenir din New York! zise, făcându-i cu mâna și ieșind pe ușă, îndreptându-și pașii către Zona Armelor.