Sânge de lider - O poveste sângeroasă

Necunoscutul, spaima și paralizia

Tortul rămase prins între oglinzi. Pașii alergau în spirit de luptă și ajutor, exact în direcția unde își amintea că o luase Lilith. Schimbarea temperaturii era sesizabilă. Aerul devenea mai cald. Își dezbrăcă din mers geaca, remarcând-o pe Lilith îngenunchiată undeva în iarba înaltă. Una dintre mâini se opri în dreptul gurii, astupând un icnet.

- Doamne, Lilith! Ce s-a întâmplat? strigă spre ea, ocolind cubul de sticlă, rămânând în pragul mlaștinii artificiale.

Întorcându-și privirea către fata cu părul curcubeu, șapele negru se ridică deasupra firelor înalte de iarbă, sâsâind amenințător femeia din prag.

- Stai acolo! îi ordonă Lilith.

Lăsându-se pe vine, prinse frânturi ale unei alungiri colorate, nemișcată. Se sprijini cu o palmă de ușa din sticlă, sclipirea din ochii ei adunând culorile mlaștinii.

- Ce a pățit?

- A mâncat ceva ce nu i-a priit, i-a zis cu îngrijorare peste umăr. Nu știu ce. Nu știu. Toți au mâncat la fel. Cei de la Medical ar trebui să apară. Nu știu ce le ia atât.

- Mă duc să îi grăbesc! sării în picioare și aproape împiedicându-se în propriile șireturi.

- Te rog, dar închide ușa!

Nu apucă să se miște însă, căci medicul veterinar își făcu apariția de după ușa de oglindă, purtând un halat alb și cărând după sine o servietă din piele maronie. Aproape se lovi de el.

- Ați venit! Domnule doctor, puișorul se simte rău, îi indică șarpele ce zăcea. A mâncat ceva ce nu i-a mers bine. Vă rugăm, faceți ceva. E foarte important pentru noi să fie bine.

- Am să fac tot ce pot, o asigură pornind spre zona de mlaștină.

Larcon se mișcă rapid prin iarba înaltă. Iris tresări, ridicându-se. Un intrus. Procedură de atac.

- Larcon! exclamă femeia, șarpele schimbându-și imediat direcția.

Porni spre medic, apucându-l cu brutalitate de gulerul halatului, trăgându-l afară din zona pericolului.

- Ce dracului ți-a luat atât? Ce dracului e în mintea ta?! Tu nu vezi că sunt șerpi? Ar fi putut să te omoare!

- Păi m-ați chemat și...

- Și puteai să ciocăni! Te auzeam! Te-ai riscat inutil. Inutil! În fine. Ce poți face pentru șapele meu?

- Am înțeles doar că nu se simte bine. Îmi puteți spune mai multe?

- Dacă știam ce are, mă descurcam singură. De unde vrei să știu eu mai mult decât evidentul? I-am hrănit mai devreme. Tind să cred că e de la mâncare, deși niciodată nu a reacționat niciunul așa. O altă explicație nu am.

- Posibil o toxinfecție? Ce le-ați dat?

- Ce le dau de obicei, carne.

- Nu contest că nu ați fi grijulie cu ei, dar... carnea era una bună? Era stătută sau, știu eu, stricată?

- Cum mă poți acuza că le dau carne stricată?! își apropie chipul cu mânie de al lui.

- Lilith! încercă să o separe Iris.

- Vreau doar să fac constatări pentru a ști cum să vă ajut.

- Nu știu ce are, ok? îl împinse cu degetul în piept. Nu știu. Iar în locul tău aș avea grijă cum pun întrebările. Clar?

- Îi voi administra o injecție care va ajuta la digestie, dar va adormi la câteva secunde după, își umezi buzele.

- Tu nu intri nicăieri! Acum câteva secunde era să devi gustarea lui Larcon! Îi fac eu injecția. Spune-mi doar unde.