Sânge de lider - O poveste sângeroasă

Vârful icebergului

Capitol scris cu PatyLoveBooks

      În profunzimea clădirii, enigma și tenta de sobrietate se împleteau rar prin colțurile umbrelor, dar cel mai pronunțat în locurile unde puțini operatori aveau discernământul de a se aventura. O puteai numi evitare din teamă, însă nimeni nu avea curajul să îi spună astfel. Ar fi deranjat tăcerea și misterul ce îl învăluiau pe Alexandre. Rareori cutezau să-i bată-n ușa biroului, de cele mai multe ori ciocănind sfioși și timorați la ușa doamnei Karlsen. Deși nu se putea spune cum că asta era o regulă, se mai făceau și excepții de la ea.

     Privilegiul de a fi o figură cu autoritate. Asta trebuia să fie. Un antrenor de înaltă clasă. Priceput în îndemânarea de teren și un expert desăvârșit în arta supraviețuirii.

     Biroul bărbatului era un spațiu încărcat cu tact și rafinament. Pereții goi în gri de șobolan puneau un mai mare accent pe documentele închise cu sfoară neagră de biroul mat, pe hârtiile enigmatice marcate cu semne ascunse. Haosul din sertare era unul gândit, compus din foi și obiecte marcate, însă doar pentru ochii celor aleși să le vadă.

     Poate că o făcuse puțin prea tare. Nu părea să o deranjeze însă. Sunetul lanțurilor de la blugii senini făcând un clinchet prea strident când luă loc pe masa sticloasă. Avea picioarele frumos împreunate unul peste celălalt, privindu-l pe bărbat exact așa cum privea pe oricine - ca pe o poveste umblătoare căreia nu i-ar putea bănui decât finalul. Judecându-l după persoana aflată la conducere, îi putea bănui doar un strălucit viitor. Zâmbea, relaxată.

— Așadar, domnule McCarthy? Cum vă simțiți astăzi? întrebă ducându-și sticla cu suc de mango în dreptul buzelor.

     Ei îi plăcea să întrețină o atmosferă calmă, detașată, liniștită. Ura tensiunile și contradicțiile, preferând să le să vorbească tuturor asemeni unor prieteni îndepărtați. Totuși - gândi femeia luând o gură din sucul gălbui - uneori trebuie să te ferești de prieteni pentru a-ți fi ție bine.

— Formidabil, răspunse bărbatul ridicându-și ochii din foile de pe masă după ce făcu câteva scurte însemnări. Sper că-mi împărtășești starea.

— Formidabil, de asemenea, ridică sticla în aer de parcă ar fi sărbătorit ceva anume. Doriți o gură? E fără zahăr. Zahărul este un dușman sub acoperire. Cauzează carii și nimănui nu-i place să meargă la dentist.

      Râzând copios, bărbatul se lăsă pe spate privind ușoara mișcare a lichidului din sticlă.

— Îți mulțumesc, dar te voi refuza de această dată.

— Nu știți ce pierdeți. Însă nu cred că m-ați chemat aici pentru a vorbi despre ce face excesul de zahăr.

— Mă uitam zilele trecute peste activitatea ta. Cum acționeazi pe teren, ce poziție ai cu exteriorul, noile aptitudini, formările tale, și tot așa.

— Oh! își înălță sprâncenele. Și? Sunt de spânzurat sau de iertat?

— O execuție impresionantă și rapidă. Impresionant, zise cu tragere de inimă în timp ce își împreuna binevoitor mâinile pe masă, tonul lui fiind o idee mai coborât. Te descurci din ce în ce mai bine.

— Păi, îmi place să trăiesc întotdeauna momentul, zâmbi.

-—Voi adăuga asta la lista ta de calități. Că veni vorba de ele, cât de bine ți le însușești în gestionarea situațiilor de criză în momentele critice?

— De obicei reușesc să evit situațiile de criză, să creez un plan de prevenție înainte ca situația să apară, luă o gură de suc. Situațiile de criză îmi provoacă anxietate și nu am avut parte de prea multe până acum încât să am un răspuns valid.