Toată lumea poate spune că are o anumită teamă sau chiar o traumă. Dar ce se întâmplă atunci când ești forțat să o învingi ?
Nora nu doar că trebuie să dea piept cu propria ei frică, dar trebuie să îi facă față și celuia care îi învârte frica pe de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă uitam cu ochii mari la ea și cu picioarele țintuite în pământ ca și cum aș fi prins rădăcini. Am rămas în loc, uitându-mă la fata din fața mea, care acum pare să fie mai distrusă de situație decât mine. Pe fața ei se poate citi cu ușurință dezgustul sau mai degrabă frustrarea față de moment. Însă pe a mea, doar șoc. Șocul că o văd aici, în felul ăsta și bineînțeles, în calitate de fiică a lui David, cu care nu pare să semene. Nu am stat nici cinci minute cu el în hol și nu mi-a fost greu să observ ce om bun și cald este. Și mai ales, posiblitatea pe care o emană. Asta mă face să ma duc cu gândul la ideea că Ashley, cel mai probabil a moștenit personalitatea și temperamentul de la mama ei. Care din câte cred eu, nu are vreo prezență în viața lui Ashley, din moment ce tatăl ei este interesat de mama.
- De ce ai rămas aici ? întreb eu, încrucișându-mi brațele și vorbind pe un ton neutru.
- De ce îți pasă ? răspunde ea, după ce a stat un moment să îmi analizeze întrebarea. Ca și cum o cântărea.
Răsuflu iritată și mă mut de pe un picior pe altul.
- Pentru că tatăl tău este cu mama mea înăuntru și te-a așteaptă să vii. Plus că începe să plouă, nu cred că în momentul ăsta ai nevoie să te mai și plouă în cap.
Ridică crispată ochii spre mine, ca și cum nu îi vine să creadă că îi cer să intre în casă.
- O să ai nevoie de o arcă, spun eu, ridicând din umeri și lăsând capul jos, pe un ton indiferent dar în același timp amuzat.
Se uită la mine, printre lacrimile ce îi umplu ochii, parcă încercând să înțeleagă ce legătură are situația în care ne aflăm, cu o arcă. Renunță repede la idee și răbufnește brusc.
- Dacă tu ai impresia că eu o să intru pe ușa aia și o să mă prefac că părinții noștri sunt sufletele pereche iar noi surorile vitrege ideale, te păcălești singură.
- În regulă. Dacă vrei să fii o pacoste pe capul tatălui tău și să îi strici distracția, atunci rămâi, spun iar ea se încruntă înspre mine. Sau te poți gândi și la alte persoane, nu doar la tine și să intri.
Un tunet răsună deasupra noastră iar vântul se intensifică, făcând frunzele arămii ale toamnei să zboare de colo-colo, și sa foșnăie în jurul nostru.
- Nici eu nu sunt fana situației, bine ? Dar nu vreau nici să stric orice ar fi între mamă și tatăl tău, spun iar ea stă pe gânduri.
- Nu o fă pentru mine sau pentru mama. Dacă îți pasă de un singur lucru, acela este tatăl tău. Fă-o pentru el.
Ashley oftează lung, se șterge de lacrimi în cel mai dramatic mod pe care l-am văzut și coboară. Ia plăcinta în mâini și trece pe lângă mine, mormăind în treacăt: "Să nu crezi că o să ai parte de plăcintă!".
