Toată lumea poate spune că are o anumită teamă sau chiar o traumă. Dar ce se întâmplă atunci când ești forțat să o învingi ?
Nora nu doar că trebuie să dea piept cu propria ei frică, dar trebuie să îi facă față și celuia care îi învârte frica pe de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Încerc să îmi calmez respirația, dar totul este în zadar. Mă simt ca și cum sunt trasă într-o gaură neagră din care nimeni sau nimic nu mă mai poate scoate. Toată satisfacția pe care am simțit-o în momentul în care degetul arătător a apăsat trăgaciul, s-a evaporat.
Sunetul brutal al unui geam spart răsună în camera, tăind liniștea mortală din cameră. Nu trebuie să întorc capul, știu că este Adam. A reușit în cele din urmă să intre, spărgând unul dintre geamurile ce brăzdau holul. Reflexul zgomotului și mișcarea lui bruscă au făcut ca realitatea să se așeze peste mine ca o greutate insuportabilă.
Las arma să îmi alunece peste degetele tremurânde, stropite de sânge și îmi cobor privirea spre trupul neînsuflețit al lui Andrew. Ochii lui sunt larg deschiși, dar lipsiți de orice strălucire caracteristică lui. Într-o tăcere apăsătoare, sângele curge încet din locul în care glonțul pătrunsese adânc în tâmpla lui, formând o baltă de sânge pe podeaua prăfuită. Pata roșie închisă se extinde tot mai mult, înghițind bucăți din podea. O vinovăție imensă mă acaparează brusc.
Ce tocmai am făcut ?!
Îl simt pe Adam venind aproape de mine, cu pași precauți. Nu am idee dacă din cauza șocului pe care îl simțea el sau din cauza șocului meu.
— Iubito, șoptește el.
Nu îi pot răspunde. Nu mă pot uita la el. Singurul loc la care mă pot uita și concentra sunt ochii lui Andrew, care par că încă se uită la mine.
— E mort, murmur eu.
Privirea lui trece de la mine, la fratele lui. Se așează lângă mine iar mâinile lui calde îmi cuprind fața.
— Uite-te la mine!
Ochii lui sclipesc din cauza lacrimilor iar respirația îi este greoaie.
— Am tras în el, l-am omo- — Ai făcut ce ar fi făcut oricine, Nora! A fost pură apărare.
În fața noastră apare acum și Aziel, care pare mai degrabă dezamăgit.
— La dracu'! bombăne și își aruncă pistolul de perete.
— Eu pe cine mai omor acum ?
— Nu știu ce naiba s-a întâmplat! Nu știu cum am putut să fac asta!
Nici măcar nu pot să plâng, îmi simt ochii atât de grei iar gâtul cuprins de un nod imens. Încerc doar să îmi justific fapta. Sângele lui Andrew, care mă stropise peste tot, este acum ca o amintire a ce făcusem. Nu puteam să îl văd decât ca o promisiune că el mă va bântui. Mereu!
Privirea lui Adam se întoarce spre fratele lui, dar nu dă semne de regret sau tristețe. Se poziționează mai bine în fața mea și îmi mută din nou privirea. Stropii de sânge de pe fața mea sau faptul că fratele lui este acum doar un trup fără suflet, nu pare să îl tulbure.
