Toată lumea poate spune că are o anumită teamă sau chiar o traumă. Dar ce se întâmplă atunci când ești forțat să o învingi ?
Nora nu doar că trebuie să dea piept cu propria ei frică, dar trebuie să îi facă față și celuia care îi învârte frica pe de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aerul devine din ce în ce mai greu iar capul parcă mi se învârte în sute de direcții. Viteza cu care ne mișcăm este mult mai mare decât cu cea cu care mergeam azi. Nu mă ajută nici faptul că nu văd în jurul meu prea bine, asta din cauză că sunt ghemuită iar ledu-urile îmi fac ochii să doară. Geamurile din spate sunt fumurii, iar asta nu poate decât să mă facă să mă simt și mai mult ca și cum aș fi băgată într-o cutie. Simt cum pieptul mi se ridică și coboară de frică. De frică că simt din nou acea senzație. Mă prind cu mâna de mânerul portierei și o strâng cât pot de tare. Cât de nebun să fii să conduci atât de repede pe noapte ? De fapt, cât de nebun să fii să conduci așa în general ? Viteza asta ne poate omorâ atât pe noi, cât și pe altcineva.
Dar degeaba îl fac pe el nebun, eu sunt și mai nebună că am stat mută și nu i-am zis că sunt aici. Cine știe unde naiba mergem.
Mâna lui se întinde și își pune iar telefonul la ureche.
- Chase, în trei minute sunt la tine, poți să ieși, spune Adam iar apoi continuă. Mhm, am vorbit cu Mike și ei sunt deja acolo, spune iar și face o pauză. Bun, ajung acum.
Lasă telefonul jos și dă drumul la boxe, ceea ce mă face să tresar. Aia mai lipsea, să mai îmi stea și muzica în cap.
Când ia o curbă, aud cum roțile scârțâie sub noi iar eu aproape că ies în raza lui de vedere când mă înclin spre dreapta. Aproape că mă poate vedea în oglinda din față. Dar mâna mea este atât de strânsă pe mâner, încât nu îmi permit să mă înclin mai mult. În momentul în care ieșim din curbă, mașina se îndreaptă brusc iar eu mă lovesc de ușă și creez un sunet de lovitură ușoară.
Fir-ar!
Îmi lipesc palma de gură și parcă îl aud cum bombăne ceva, ceea ce înseamnă că nu suspectează că cineva e în mașină cu el. După câteva minute, ne oprim brusc. Ușa din dreapta pasagerului se deschide iar un bărbat intră și se așează în dreapta lui Adam. Din instinct încerc să mă fac mai mică, ba chiar aproape că mă bag între banchetă și scaunul lui Adam. De data asta, am șanse mai mari să fiu văzută.
- Șapte minute și treizeci de secunde, spune tipul care tocmai a intrat în timp ce dă mâna cu Adam.
- Chiar ai cronometrat ?
- Am vrut să văd cât te țin roțile, spune tipul, râzând. Ar trebui să ne grăbim, totuși. Am vorbit acum și eu cu Mike și situația devine apăsătoare acolo.
- În ce sens apăsătoare ? întreabă Adam în timp ce mărește iar viteza de pacă încearcă să decoleze un avion.
- Din câte am înțeles, Greyson are gura mult prea mare pentru cât de firav e el.
- În curând o să o aibă plină de sânge.
Dumnezeule, nu îmi spune că sunt blocată într-un conflict de-al lor. Vreau acasă, în patul meu, cu Dostoievski în mână și cu gura plină de jeleuri. M-a mâncat în fund să rămân aici.
