Toată lumea poate spune că are o anumită teamă sau chiar o traumă. Dar ce se întâmplă atunci când ești forțat să o învingi ?
Nora nu doar că trebuie să dea piept cu propria ei frică, dar trebuie să îi facă față și celuia care îi învârte frica pe de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Adam face un pas către noi, chipul fiindu-i în sfârșit luminat de lumina slabă. Aziel face un pas în spate dar nu de frică, ci ca și cum i-ar face loc lui Adam. Tipul este atât de nechibzuit, încât probabil nu înțelege ce tocmai se întâmplă în momentul acesta.
— Numără-ți minutele, spune el în timp ce se apropie și mai mult, ridicând pistolul către noi.
Din unghiul în care stăteam eu, părea că glonțul putea trece și prin mine, dar nu este nevoie să mă gândesc prea mult. Chiar dacă cuțitele sunt specialitatea lui, nu îi subestimez abilitățile de tragere.
— O să împrăștii bucăți din tine în orice colț al acestei camere. O să te fac bucăți!
— Nu înainte să o fac eu pe ea, spune Aziel în timp ce țeava pistolul său este apăsat de tâmpla mea.
Pielea începe să mă furnice iar pieptul mă doare de la cât de tare îmi bate inima. Nu m-ar mira să cedeze la cât de mult stres am îndurat.
— Aziel, te joci cu focul! Știi că am mai făcut asta înainte. Știi că un singur glonț de-al meu te poate duce la fratele tău, spune si face o pauză după care continuă. Știi de ce sunt capabil!
El chiar a făcut-o. L-a omorât pe Reggie! Orice îndoială s-a evaporat în momentul în care acele cuvinte i-au ieșit pe gură.
Îi simt întreg corpul lui Aziel cum se încordează și cum apasă metalul rece și mai tare pe tâmpla mea, oferindu-mi și o durere de cap acum.
— Cât tupeu, pufnește Andrew, care încă se sprijină în coate la picioarele lui Adam.
Adam întoarce capul la fratele său și doar de asta era nevoie. În doar două secunde, arma din mâna lui a plecat din direcția noastră și s-a poziționat înspre Andrew. Un sunet puternic mi-a explodat în în timpane, făcându-mă aproape să sar din brațele lui Aziel. Mâinile mi s-au dus instinctiv la urechi iar ochii i-am închis în momentul în care am văzut cum degetul lui începuse să se miște pe trăgaci. Știam că o va face...că va trage.
În momentul acesta ochii mei sunt tot închiși, iar urechile îmi țiuie din cauza sunetului chinuitor de gălăgios. Dar nu mă lasa inima să îi deschid, nu vreau să rămân și mai traumatizată decât sunt deja. Nicio voce nu se mai aude.
Peste câteva secunde îi deschid și mă uit în direcția lui Andrew, care spre ciudata mea fericire, stă cu capul în pământ și cu mâinile folosite pe post de scut. Glonțul a trecut periculos de aproape pe lângă el, pe post de avertisment. Privirea lui Adam este coborâtă tot spre fratele său, avertizându-l să nu mai scoată o vorbă.
Își întoarce ușor privirea înspre noi. Aziel este la fel de încordat, maxilarul aproape că îi plesnește iar degetele lui nu mai au mult până să îmi intre în piele. Menționarea fratelui său din gura lui Adam, l-a făcut să îi piară orice chef de glume. Probabil nu se aștepta să vorbim deja de Reggie. Probabil se aștepta ca Adam să se prefacă că nu știe de ce l-a chemat aici, să scoată cu cleștele orice ținea de Reggie, din gura lui.
