Toată lumea poate spune că are o anumită teamă sau chiar o traumă. Dar ce se întâmplă atunci când ești forțat să o învingi ?
Nora nu doar că trebuie să dea piept cu propria ei frică, dar trebuie să îi facă față și celuia care îi învârte frica pe de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
PERSPECTIVA LUI NORA
Corpul lui emană căldură dar și pericol. Aceste două lucruri se bat cap în cap și mă fac să mă simt și mai confuză. Ceva era diferit. Palma lui era încă pe obrazul meu, dezmierdându-l cu blândețe și grijă.
Ochii noștri se duelează în tăcere pentru câteva secunde, furia și frica făcându-mi pielea să fie acaparată de arsuri mici și persistente. Își apropie fața de a mea și repetă aceeași propoziție de mai devreme, doar că mult mai apăsat, cu scopul de a fi cât mai convingător.
- Nu s-a întâmplat nimic!
Dau din cap în semn de negare și simt cum ochii mi se umplu de lacrimi. Îmi simt nodul din gât mărindu-se, făcându-mi dorința de a spune ceva, una imposibilă. Îmi adun toată forța care mi-a mai rămas și îi spun:
- Ba da, s-a întâmplat. Am văzut ce poți să faci, spun eu iar sprâncenele lui coboară și se unesc.
- În ziua când m-ai salvat de Greyson. În tunel. Am auzit...tot. Îl făceai să sufere, Adam, spun iar vocea parcă mi se sparge.
Ochii lui nu mă scapă din priviri, de parcă îmi urmărea orice frază scoasă din gura mea sau orice expresie de pe față.
- Sau în noaptea când l-ai tăiat pe față, atunci când te-am urmărit. Am văzut ce poți să faci, Adam. Nu este în regulă. Nimic din toată asta, nu e în regulă!
- Nu o fac doar ca să o fac, Nora. O fac dintr-un motiv întemeiat!
- O faci din plăcere, spun eu iar fața lui parcă pică. Corpul lui rămâne nemișcat cu expresia feței ușor înăsprită. Pot să simt cum corpul lui se transformă în piatră.
- O faci din orice lucru care nu îți convine, continui eu. O faci ca să ai control asupra tuturor. Dar lasa-mă să ți-o spun eu, Adam! Nu totul se învârte în jurul tău. Nu tu controlezi lumea. Există și alte căi prin care rezolvi problemele. Violența este cea mai inutilă metodă.
Îl simt cum mă eliberează din strânsoare și se dă puțin în spate, creând puțin mai mult spațiu între noi. Expresia lui este aproape șocată. În unele momente, parcă rănită, iar asta mă face să nu îmi dau seama dacă este derutat sau deranjat. Tot ce știu este că el gândea.
- Este inutilă? mă provoacă el.
- Cea mai inutilă.
- Inutil este atunci când întinzi mâna să te ajute cineva și nimeni nu este dispus să o facă, spune iar fața lui se întunecă din ce în ce mai mult. Când parcă toate rugămințile pe care le-ai scos pe gură se transformă într-un ocean de amărăciune și în final, te îneci în el.
