Toată lumea poate spune că are o anumită teamă sau chiar o traumă. Dar ce se întâmplă atunci când ești forțat să o învingi ?
Nora nu doar că trebuie să dea piept cu propria ei frică, dar trebuie să îi facă față și celuia care îi învârte frica pe de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aerul pare că plesnește din cauza anticipării și a îmbulzelii din jurul nostru. Totul pare mult mai gălăgios și mai apăsător decât ar trebui.
Simt cum mă doare pieptul din cauza bătăilor inimii încât chiar am impresia că ceilalți le pot auzi. Că le pot simti odată cu mine.
Motoarele zgomotoase ale mașinilor și sunetele tuturor oamenilor ce ne înconjoară se amestecă unele cu altele și mă trimit într-un ocean adânc de nervi, din care simt că nu mă mai pot ridica la suprafață.
Tot ce am urât atâția ani, tot ce m-a ținut în tot acest timp cu un pas în spate, tot ce am evitat cu atâta răgaz, are șansa să mă spargă în o mie de bucăți în seara asta. De data asta totul o să fie diferit. Mai intens. Mai rapid. Și mai periculos.
Mă uit în stânga mea, pe partea șoferului și îl văd pe el. Însă nu este relaxat ca de obicei sau nicidecum agitat cum sunt ceilalți, este entuziasmat. Tot ce văd este dorința de nestăpânit de a se avânta în această cursă. Îi văd venele de pe mâini cum pulsează și mușchii cum se încordează pe volan. Nu e bine. Nu e bine deloc! Știu că nu mai am cum să dau înapoi.
Îmi întorc capul de la el și mă uit în partea dreaptă. Lângă mașina noastră este și cea a unui bărbat. Se vede că este mai mare decât majoritatea altor băieți. Privirile ni se întâlnesc și mă strâmb atunci când văd că face semn din buze ca și cum mi-ar trimite un sărut.
Bun, acum chiar cred că o să vomit.
Întorc privirea și mă uit din nou în față. Văd o fată brunetă, micuță de înălțime și cu un breton ascuțit, cum își ia poziția în fața noastră și a celorlaltor mașini aliniate, ridicând o bandană..
Mi se pune un nod în gât și încep să tremur incontrolabil. Simt cum vibrez odată cu mașina, ca și cum fac parte din ea și ea din mine. Încerc să înghit acel nod din gât în timp ce masina rage ca o bestie în timp ce este turată.
— Trage aer în piept. Dacă o să tremuri toată cursa ca o frunză, nu o să te distrezi prea mult, spune el și îmi asigură centura încă o dată. Dacă o să ies vie din toată asta, jur că dau foc mașinii ăsteia! Oamenii devin din ce în ce mai gălăgioși iar totul se estompează în jurul nostru și mă prind de centură așa cum cum urs koala se prinde de un copac.
— Pe locuri, țipă fata brunetă din fața noastră.
La naiba.!
— Ști ce e amuzant, Nori ? spune el luându-și ochii de la fată pentru cinci secunde, îndreptându-i spre mine.
Îmi întorc privirea spre el, destul de confuză și ridic o sprânceană, așteptând cu iritare altă balivernă scoasă din gura lui.
— Fiți gata..., continuă fata din fața noastră.
— Va trebui să iei notițe, pentru că tu urmezi, spune el și mai turează mașina încă o dată, îndreptându-și privirea în față.
— Start! Spune fata și lasă eșarfa în jos.
— Poft-
Nici nu apuc să-mi termin ideea pentru că simt cum sunt lipită de scaun și cum aproape ies pe cealaltă parte a lui.
Îmi proptesc tălpile picioarelor de podeaua mașinii din instinct, cu gândul că mă pot ține pe loc. Dar nu funcționează. Corpul meu pare că și-a pierdut orice urmă de control. Este dominat de puterea mașinii.
Senzația ca și cum mi se ridică stomacul își face prezența iar pieptul se ridică și coboară în continuu.
Trag un ochi în oglinda retrovizoare și observ că celelalte mașini sunt încă în spate, nici măcar destul de aproape de noi. Se pare că suntem singurii nebuni care cred că pot zbura. Încerc să mă uit pe geam dar nu mai mai disting nicio formă, la viteza pe care o avem. Totul se rezumă acum doar în culori.
În momentul în care luăm curba, un scârțâit al roților îmi zgârie urechile și simt cum sunt aruncată într-o parte atunci când facem jumătate de drift. Aproape că mă dau cu capul de geam atunci când mașina se îndreaptă.
Mergem drept pentru puțin timp iar instinctul meu este să închid ochii. Însă nu o fac. Mă uit la el și văd nu doar concentrare, dar pură pasiune.
Cum poate cineva să zâmbească și să arate ca un psihopat dar în același timp atât de frumos ? Atat de real ?
Îmi simt pieptul cum este asaltat din nou de bătăile inimii și îmi dau seama că este ceva diferit. Adrenalina mă prinde de la urmă. Mă uit din nou în oglindă și observ faptul că zâmbesc.
Ce naiba fac ?
Îmi ia puțin să observ că am redus din viteză și că ne-am abătut de la pasajul luminat și am luat-o într-o complet altă direcție. Mă uit în oglindă și observ că și celelalte mașini sunt derutate dar într-un final ne urmează.
— Ce se întâmplă ? Unde mergem ?
— Ții minte când ți-am spus de podul rupt pe jumătate ?
Doar nu are de gând să...
— Ești nebun ? O să ne omori și pe noi dar și pe ceilalți dacă sunt la fel de nebuni ca și tine să sară pe cealaltă jumătate a podului. Am participat la cursă, e de ajuns!
— Ai spus că vrei să îmi cunoști lumea, Nora! Bine ai venit! spune el și mărește din nou viteza, forțându-mi capul să se lovească din nou de tetieră în timp ce ne adâncim pe strada întunecoasă.
Suntem pe cale să facem o nebunie destul de mare iar problema este că nu cred că vom reuși.
