Toată lumea poate spune că are o anumită teamă sau chiar o traumă. Dar ce se întâmplă atunci când ești forțat să o învingi ?
Nora nu doar că trebuie să dea piept cu propria ei frică, dar trebuie să îi facă față și celuia care îi învârte frica pe de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Țeava rece a pistolului stă acum presată de partea din spate a capului meu care parcă se învârte în mii de direcții. Frisoanele de teroare ce îmi amenință tot corpul mă fac să îmi țin respirația și să tremur incontrolabil.
— Întoarce-te la mine, spune persoana din spatele meu, cu o voce ce mă învăluie ca o catifea.
Trag aer în piept si îl dau subtil afară. Îmi forțez picioarele să se miște iar corpul să se întoarcă către persoana care m-a paralizat . După ce ma asigur ca m-am întors complet cu fața la persoana care încă ține arma îndreptată spre mine, îmi iau inima în dinți și ridic în sfârșit privirea spre chipul său.
În fața mea se află un bărbat necunoscut, de o frumusețe neobișnuită. Trăsăturile fine și expresive îi oferă un aer misterios și atrăgător. Nu l-am văzut în viața mea. Mi-aș fi amintit de el, cu siguranță. Chipul lui, de origine asiatică, este sculptată ca din marmură, cu pomeți înalți și ochi negrii, pătrunzători. Felul în care încearcă să îmi observe fiecare reacție în acest moment, îmi tulbură simțurile.
Arma lui stă acum mult prea aproape de fața mea. Și pentru că pistolul stă acum în câmpul meu vizual, panica se răspândește mult mai adânc în mine, făcându-mă să ridic instinctiv mâinile.
— Chiar ești frumoasă, își recunoaște el. Foarte frumoasă!
Cu toate astea, sub toată frumusețea asta angelică, se ascunde o amenințare latentă care mă face să mă gândesc la toate situațiile posibile. În ce problemă m-am mai băgat acum ?!
— Cine ești ? întreb eu cu vocea tremurândă.
— Un om ca oricare altul, explică el, un tip cu un scop și cu un zâmbet cuceritor, spune în timp ce își ridică colțurile gurii.
Mă uit într-o partea și în alta, așteptând să îmi dau semăna dacă îmi scapă ceva. Îl cunosc ? Mă cunoaște ?
— Ce vrei de la mine ? îmi fac eu curaj să întreb.
El ridică ușor din umeri, și îmi răspunde, ținând în continuare arma înspre mine, fiind poziționată acum fix în centrul frunții mele.
— M-am gândit că o vizită „surpriză"ar aduce puțină extra distracție în viața ta. Din câte am înțeles, te distrezi de la un timp.
Mă încrunt din cauza confuziei iar zâmbetul lui parcă se mărește.
— Trebuie să recunosc, mă unge pe suflet să văd cum încerci să îți păstrezi calmul în fața unei arme. Nu ai avut niciodată una îndreptată înspre tine, nu ?
O undă de neliniște mă apasă instant. Nu înțeleg unde bate.
— După cum bine ai observat, nu. Nu am frecventat locurile în care aș fi putut să mor din cauza unui glonț, spun eu, apăsat.
