Toată lumea poate spune că are o anumită teamă sau chiar o traumă. Dar ce se întâmplă atunci când ești forțat să o învingi ?
Nora nu doar că trebuie să dea piept cu propria ei frică, dar trebuie să îi facă față și celuia care îi învârte frica pe de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Deschid dulapul și încep să caut haotic ceva cu care să mă îmbrac. Ceva în care să nu îmi fie nici răcoare, dar nici cald. După ce Adam la scos pe Drew din cameră aproape în șuturi, a spus că vrea să facem ceva împreună. Așa că nu am stat pe gânduri și am dat buzna în hainele pe care le adusesem aici. Mă uit la maldărul de haine din fața mea și stau puțin pe gânduri. Și dacă ar fi o întâlnire și dacă nu, prefer să fiu îmbrăcată în ceva confortabil.
Până la urmă am ales niște blugi simpli mai largi și un pulover gros de culoare gri. Din moment ce nu știu ce vrea să facem, poate fi orice. Deci dacă merg pe clasic, nu dau greș. Mi-am pus în picioare Ugg-urile, din moment ce nu ploua și erau perfecte pentru zilele răcoroase. Mi-am prins câteva șuvițe la spate cu o fundiță neagră și am aplicat puțină mascara și gloss de buze. Frigul este dușmanul buzelor mele, nici nu vreau să mă gândesc cât de crăpate se vor face la iarnă.
Îmi pun mâinile în șold și stau mai mult pe gânduri. Când a spus că vrea să facem ceva, s-a uitat la mine cu o privire tipică lui. Una plină de avertismente dar chinuitor de fascinantă. Acum m-a lovit realizarea, sper că nu mă duce undeva cu monstrul ăla de mașină. Mi-a ajuns ultima noastră călătorie cu ea. Nu mai vreau să fiu aruncată de colo-colo prin ea. Scutur din cap și sunt gata să mă schimb în altceva, când o bătaie ușoară în ușă mă face să mă întorc și îl văd pe Adam rezemat de marginea ușii, îmbrăcat într-un hanorac negru cu glugă și blugi închiși la culoare.
Am răsuflat ușurată să îl văd și pe el la fel de casual, înseamnă ca nu facem ceva special neapărat. Nu este vorba ca nu vreau ceva special, dar abia am început să ne dăm șanse unul altuia și nu vreau să ne simțim presați de asta. Nu vreau să ne grăbim cu nimic. Vreau să fim noi.
Se apropie ușor de mine și văd ca își scoate mâinile de la spate, un trandafir de culoare roșie. Și nu un roșu simplu, roșu sângeriu. Arată de parcă s-ar fi înțepat în spini iar sângele s-ar fi prelins pe petale. Atât de intensă era culoarea. Întinde trandafirul spre mine iar eu aproape ca mă abțin să nu chicotesc. Înclin capul intr-o parte și surâd.
— Nu mai chicoti acolo și vino încoace, spune el, zâmbind.
— Este superb, Adam, spun si îi ating petalele.
Eu am fost dintotdeauna pasionată de trandafiri. Sunt cei mai mult oferiți, dar mereu cei mai speciali. Dar mai ales am avut o fascinație pentru cei care sunt roșii sângerii.
— Am ales să ți-l dau pentru ca vine și cu altceva la pachet, decât iubirea. Din moment ce este culoarea sângelui, din punct de vedere istoric, el a fost asociat de-a lungul timpului cu pericolul, sacrificiul și curajul. Pe care tu îl ai, Nora. Doar că trebuie să elimini câteva straturi de dubii și anxietate, ca să îl recapeți. Ești cea mai fascinantă ființă pe care am cunoscut-o, spune el luându-mi mâna și punându-mi trandafirul in ea.
Faptul ca el mi-a dat un trandafir care reprezintă toate lucrurile pe care le-a spus el, plus iubirea, face ca buchetul lui Andrew, să însemne nimic. Putea să îmi aducă o florărie întreagă și tot nu ar fi atât de special. Mereu mi-au plăcut cadourile din suflet care vin cu ceva emoțional. De ele tinzi să îți aduci mereu aminte.
