Toată lumea poate spune că are o anumită teamă sau chiar o traumă. Dar ce se întâmplă atunci când ești forțat să o învingi ?
Nora nu doar că trebuie să dea piept cu propria ei frică, dar trebuie să îi facă față și celuia care îi învârte frica pe de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
PERSPECTIVA LUI ADAM
Încă cinci și ajung la o cele o sută de flotări care mă înviorează mai repede decât orice cafea de dimineață. Simt cum picăturile de transpirație mi se preling pe spate iar mușchii îmi pulsează cu fiecare aplecare în față. Palmele încep să mă doară dar nu renunț iar imediat cum termin cele cinci flotări rămase, îmi aduc picioarele în față și sar, aterizând în picioare.
Îmi tărăsc picioarele până la baia de pe hol, în care îmi amintesc cum Nora a intrat val vârtej în prima zi, din cauza unei tăieturi amârăte și cum și-a înghițit lacrimile când m-a văzut acolo. Gândul ăsta îmi aduce un zâmbet amuzat pe buze care imediat se evaporă, gândindu-mă la cele întâmplate noaptea trecută. Mi-am pierdut controlul. De tot. Orice plan, orice calcul creat de mine, s-a dus pe apa sâmbetei.
Am ajuns în baie, m-am oprit în fața oglinzii și mi-am proptit palmele pe marginea chiuvetei. O aveam lângă mine, îi simțeam căldura corpului invadându-mi spațiul. Trebuia să o ating, trebuia să pun mâna pe ea cumva. Odată ce am avut șansa să o simt în beznă, nu am putut să mă mai abțin. Trebuia să o ating și în blestemata de mașină. Dar când i-am văzut zâmbetul și am văzut cum am făcut-o să se simtă după ce am sărit podul, am știut că s-au întors. Acele gânduri. Acele sentimente. Nu o doream doar din punct de vedere fizic. Mă îndrăgosteam de ea. Ca atunci când am văzut-o la petrecere acum câțiva ani, când eram doar niște copii. Era iubire pură atunci. Știam doar că o plac. Dar acum, este diferit. Nevoile fizice pe care le simt în prezența ei și firea ei care te face să te simți atât de fericit în prezența ei, mă fac să îmi pierd mințile.
Îmi strâng degetele în jurul marginii și simt cum venele îmi pulsează de nervi. Nu o pot avea. Nu ar duce viața de care ar avea ea nevoie lângă mine. Ea e pură, e înfățișarea bunătății iar eu sunt tot ce înseamnă amărăciune. Nu pot să o am, dar nu vreau nici să știu că îi otrăvesc viața cu probleme dacă o țin lângă mine. Apoi mai este și Andrew, care mă calcă pe nervi din ce în ce mai rău, încât la un moment dat s-ar putea să îi scap un pumn în moaca aia de om de afaceri care se crede.
Mă uit la reflexia din oglindă și ochii îmi cad asupra cicatricii de pe buza de sus. Poate ar trebui să îi ofer și lui Andrew una, dacă tot suntem frați. Să nu fiu singurul cu un așa dar din partea tatălui. Dacă tot îl adora atât pe tata, măcar să aibă parte de ceva de la el. Oftez și îmi las capul în jos. Am nevoie de un duș.
Dau drumul la duș și sunt imediat învăluit de jetul de apa fierbinte care îmi face imediat muschii să se detensioneze și să se relaxeze. Apa se lovește de pielea mea transpirată iar eu oftez și închid ochii. Aveam nevoie de asta. Dar în momentul în care îi închid, apare ea. Cu ochii ei mari și părul șaten închis și cu pielea măslinie ce îi strălucește în lumina stâlpurilor de lumină. O văd cum stă deasupra mea pe bancheta din față a mașinii și îi simt mâna căzând de pe obraz, pe buza ce îmi ține cicatricea la vedere. Încep să respir din ce în ce mai greu, iar pieptul îmi tresare la fiecare secundă în parte când mă gândesc la momentul ăsta.
