Inimi Pictate

CAPITOLUL 16

PERSPECTIVA LUI ADAM

— Haide frate! De ce să ne întoarcem din drum și să nu îți căutăm telefonul după ce luăm berea ?

— Nu o să mă repet, Jay. Întoarce odată mașina!

Îl aud pe Jay cum oftează și bombăne ceva după care întoarce mașina și ne îndreptăm din nou spre casa lui. Nici nu trebuia să mă uit că deja știam că și-a dat ochii peste cap. Dintre toate momentele în care puteam să îmi uit telefonul undeva, trebuia să fie acum. Fix când am lăsat-o pe Nora singură la una dintre petrecerile alea de rahat.

— Nu o să o mănânce nimeni, Adam. Trebuie să te relaxezi. Înțeleg că vrei să o protejezi și tot tacâmul, dar fata are nevoie să respire.

Îmi întorc chipul la el, amenințător, în semn să înceteze dracului din a mai încerca să mă convingă. El îmi observă expresia de pe față și oftează.

— Nu ar fi nimeni atât de prost încât să pună mâna pe ea, Adam. Și asta o știi foarte bine.

— Ai fi mirat, îi răspund, ridicându-mi sprâncenele.

— Oricât de panicat ești în privința ei, mi se pare că parcă fata asta te-a mai domolit. Chiar dacă nu vrei să recunoști, ăsta este unul din efectele iubirii, spune el și gesticulează din degetul arătător. Te domolește.

— Nu m-a domolit, neg eu.

— Așa pare. Zâmbești mai mult și o faci destul de natural. Înainte dacă ridicai puțin colțurile gurii, băgai oamenii în sperieți. Acum parcă ai fi, spune și face o pauză. Normal.

— Chiar dacă pare că nu mai sunt la fel de nenorocit, crede-mă că e doar o aparență. Poate în preajma ei sunt moale, dar ce făceam înainte, voi face de zece ori mai rău. Gândul că cineva poate răni o persoană așa ca ea mă face să turbez, spun și îmi strâng pumnul de nervi, doar gândindu-mă la cât haos aș crea dacă așa ceva chiar s-ar întâmpla. Presupun că relația asta îmi alimentează și mai mult dorința de a nenoroci oamenii ăia.

Probabil Jay și-a dat seama de faptul că nu eram în situația în care o conversație ca asta ar ajuta în momentul ăsta. Așa că tot ce a făcut a fost să își mențină privirea în față și să mă bată ușor pe umăr.

— Nu o să se întâmple. Adu-ți aminte de cine ești și pe cine ai alături de tine. Nora este o fată bună, bucură-te de asta. Probabil se zbenguie pe acolo cu Zara și Sara. Și acum că mă gândesc, de ce au fetele astea nume atât de asemănătoare ?

Gândul că vreun nenorocit ar fi cu mâinile pe ea în momentul ăsta mă face să rup ceva în două. Dau ușor din cap, alungând orice gând ce nu ar pune decât jar pe foc în momentul ăsta. Deși chiar dacă știu că ar fi tocmai culmea să pățească ceva în astea cinci minute sau mai mult, un sentiment de neliniște se acumulează undeva în pieptul meu, făcându-mă să respir sacadat și să simt cum pielea mi se încinge.

PERSPECTIVA  NOREI

— Dă-te de pe mine, Andrew ! Ai luat-o razna ? mă răstesc eu la el.

Încheieturile îmi sunt strânse și presate încât încep să mă doară. Corpul lui Andrew împotriva corpului meu îmi provoacă o stare de greață și o amețeală de parcă m-aș fi învârtit încontinuu. Capul mă doare de la ritmul muzicii din spatele ușii care acum îmi vobrează undeva în stomac.

— Singura care a luat-o razna ești tu, Nora! Pentru faptul că ești atât de oarbă încât să nu vezi de ce ai nevoie.

— Andrew, dă-te și lasă-mă! Ce s-a întâmplat cu tine ? încerc eu să ridic și mai mult vocea dar palma lui îmi cuprinde fața iar asta mă aduce la tăcere instant.