Ultima secunda

Capitol XXVIII

Anda a dat buzna în cancelarie și a pus brutal foaia din mână pe masă.

— Gata, am semnat contractul.

Ridicând ochii dintr-un dosar pe care-l completa, locotenentul s-a uitat la foaie, apoi a mutat privirea serios la ea, aflată la celălalt capăt al mesei.

— Se zice ,, Să trăiți " mai întâi, că nu ne trezim la prăznicar. Și ce anume ai semnat tu?

— Știi bine ce am semnat. Contractul prin care devin angajată aici. Și oficial am devenit.

Locotenentul a întins mâna și a tras foaia spre el, uitându-se încruntat la semnătură.

— Îmi dai și mie o explicație privind ce naiba te-a apucat? Ai refuzat contractul când ți l-am dat.

— M-am răzgândit, a răspuns Anda dezinvoltă. Vreau să am dreptul să părăsesc această unitate.

— Mhm, bine să vrei.

Locotenentul s-a ridicat de la masă și a plecat cu foaia undeva aproape de geamul cancelariei, lângă un coș de gunoi. Atunci, acesta și-a scos bricheta din buzunarul pantalonilor combat și a ars un colț al contractului, sub privirile alarmate ale Andei.

— Ce faci?!

— Ți-l validez, a răspuns el.

Acesta a aruncat rămășițele arse ale contractului la gunoi și în timp ce și-a pus bricheta înapoi, a rămas cu mâinile în buzunar. A început să se plimbe lent, gânditor și într-o aură serioasă, îmbrăcat cu un polar militar, în răcoarea unei dimineți de zile ce se anunța friguroasă, la ora 6 dimineața. Locotenentul s-a îndreptat apoi înapoi la masă și a apucat de acolo ceașca cu cafea, luând o gură.

— Draga mea, a vorbit acesta după ce a pus ceașca înapoi pe masă. Întoarce-te frumușel în cameră, pune capul pe pernă și ia bagă tu un somn de frumusețe, ca să nu te adorm eu. Lasă contractele și făcutul de nazuri, că abia am venit la muncă și n-am chef sincer de prostiile astea acum.

— S-a dat deja deșteptarea, ca să știi.

— Lasă că-ți dau eu voie. Hai, ușa e în spatele tău în caz că nu mai știi. Ia găsește-o.

Anda a rămas pe loc, țintindu-l cu o privire sătulă.

— Eu sper că tu glumești.

— Da, iubire, așa sunt eu mai amuzant dimineața. Dacă nu faci 3 pași în spate și deschizi ușa, vei vedea ce amuzant sunt.

— Ți-am dat contractul pe care NU am zis că îl refuz! Și acum l-am completat și ți l-am trântit în față! Iar tu l-ai ars. Ce înseamnă asta?

— Înseamnă că o să ardă și răbdarea mea curând. Timpul pentru semnarea lui s-a scurs, de azi înainte nu mai ai dreptul la această funcție. Vă mulțumim.

— Vreau să vorbesc cu ofițerul responsabil de contract!

— Te trimit la el?

— Da, te rog! a spus Anda crispată.

— Întoarce-te cu fața spre ușă, pe urmă fă dreapta împrejur.

Confuză, Anda s-a întors înspre ușa cancelariei.

— Acum la dreapta împrejur.

Anda a efectuat mișcarea, ajungând să fie cu fața spre locotenent.

— Ce naiba e asta?

— Te-am trimis la ofițer. Cu plăcere, a răspuns el luând o altă gură de cafea.