Ultima secunda

Capitol XXXI - Volum 2

În vântul cald și ușor de toamnă, frunzele zburau molcom, parcă trase de pe iarbă pe beton. Răsfirați pe tot platoul, elevii liceului militar așteptau pentru repetițiile unei festivități ce urma să se țină. Îmbrăcați încă în uniformele de vară, deși toamna se apropia tot mai mult de mijloc, vorbeau în mici grupulețe sau se foiau de colo-n colo, mai ales eleva plutonieră adjutantă a acelei promoții care voia să se asigure că totul e în regulă.

— Hai, Sabin, că ți-am zis de 7 ori până acum să-i aduni într-un loc pe gradați. Vrei să mă ia pe mine la ture locotenentul.

Ea era Iza, și pentru restul de elevi, era Eleva care le face pe toate și îi terorizează pe toți. Era iubită de cadrele militare, însă destul de temută de colegi. Tocmai de asta, era iubită de cadrele militare. Avea o alură de șefă prin dedicarea ei maximă de a ieși totul bine prin mâinile sale. Ambiția ei de a fi totul ca la carte îi înăsprea o severitate asemănătoare cu cea a locotenentului, și tocmai de aceea, elevii liceului militar o numeau în secret :

Locotenentul 2.0

Însă era populară și prin performanțele ei, atât la învățătură, cât și extrașcolare. Cu o activitate mare în articolele unde apărea, fie lăudată, fie implicată, reușea mereu să aducă un reflector asupra acelui liceu. Promova liceul militar în toate campaniile, și știa cum să apară în fața ecranelor. Mereu îmbrăcată cu uniforma impecabil, mereu cu o privire serioasă și un zâmbet scos din revistele de recrutare. Devenise pentru Armată o mascotă prin care atrăgeau elevii de gimnaziu să urmeze liceul militar pentru a fi ca ea.

— Doamne, să-i spună cineva Izei că e doar o repetiție, că mă doare capul, a oftat o elevă.

Dinspre alee, se auzea bătaia de bocanci și în scurt timp, figurile lor și-au făcut apariția. Locotenentul mergea înspre platou alături de Lidia, îmbrăcați amândoi în uniforma combat, însă acesta purta pe cap bereta, iar ea avea capela. Mergeau casual, distanțați, și conversau formal de parcă nici n-ar fi fost căsătoriți. Nimeni nu știa că femeia militar căreia locotenentul i se adresa atunci punctual era chiar soția lui. De fapt, nimeni nu știa că sunt căsătoriți. Și faptul că locotenentul nu purta verigheta pe deget la muncă era un alt semn care să elimine orice fel de bănuială.
Burtica Lidiei încă nu era vizibilă, dar vestonul ei nu mai era atât de tare strâns la spate. Era proaspăt gradată ca locotenentă, și la fel de proaspăt își începuse activitatea mai des ca și cadru militar în acel liceu, tocmai din cauza sarcinii care o împiedica în acele luni de început să presteze în unitatea ei. Faptul că a mai fost suplinitoare la liceul militar i-a oferit iute repartiția și acum era stagiară în compania locotenentului, urmând ca în acea perioadă să preia comanda companiei de elevi caporali. Ajunși în fața elevilor, locotenentul a luat o poziție dreaptă și i-a analizat cu privirea de parcă făcea prezența doar cu ochii.

— Companii în formație...marș! a ordonat locotenentul cu o voce iute și ascuțită.

Elevii s-au așezat iute și disciplinar în formație, și s-au uitat înspre aceștia. Lidia și-a împreunat brațele la piept și a privit elevii din fața ei în timp ce micuțul vânt îi trecea prin părul șaten, prins în spatele capelei într-un coc.

— Companii drept! a continuat el.

Dacă locotenentul era centrul atenției fetelor, venirea Lidiei la liceul militar le-a atras atenția băieților, captați de frumusețea cu care își purta uniforma și de ochii ei căprui misterioși. Dar, pe lângă privirile de admirație ale băieților, Lidia devenise cadrul militar femeie care le inspira pe fete prin modul cum purta uniforma și cum se machia atât de frumos și natural, și mai ales, farmecul pe care îl emana în liceu, fiind singura femeie ofițer, absolventă de infanterie, care primea post de comandă și instrucție la o companie de elevi în acel liceu militar. Era exemplu de femeie puternică și devotată care strălucea pe lângă militarii bărbați ca o nestemată. Și de asemenea, singurul cadru care le putea înțelege cu adevărat pe fete și le putea asculta problemele feminine.