— Ooooo, ramtamdurulu durulu durulu rum tum tum tum TUM!
Locotenentul a început să râdă, îndreptând ochii spre Varga care cânta.
— Ce p*la mea? Ce soi de jazz nesimțit bagi acolo?
— C*aie, tu n-ai auzit de unchiul Pecos? Din Tom și Jerry? Ăla cu mustăcioară care cânta AAAAAA RUMTUM DURULU DURULU DURULU.
Locotenentul râdea în hohote, sprijinindu-se cu antebrațul de spătarul unei bănci de pe aleea liceului militar. Venind dinspre comandament, un ofițer s-a oprit din depărtare, cu un dosar în mână și s-a uitat înspre ei.
— Ce-are ăsta, mă?
— Nu știu, a ridicat locotenentul din umeri râzând. A pus pătrunjelul greșit în supă.
— Doamnee, a răsuflat ofițerul continuând să meargă pe drum.
— Bă, l-a atins locotenentul pe braț. Bă, taci mă un pic.
— Niciodată. Unchiul Pecos e...fratele meu. Cu el de gât mor. Tum Tum Tum Tum TUM!
— Ai 31 de ani, omule, potolește-te, râdea locotenentul.
— Ram tum dum...unde 31 de ani, c*aie? Tu așa prost la matematică ești? Am 30.
— Bă, pe cât e ziua ta?
— Prin Septembrie.
— Păi vezi? Și acum suntem în Ianuarie, deci e an nou, deci ai 31.
Varga l-a privit brusc serios, cu sprâncenele ușor încruntate.
— Uă, tu ce calcule infanteriste faci acolo? Cum p*zda mă-sii să am 31 de ani, dacă abia i-am făcut? Mai este aproape un an întreg până-n Septembrie.
— An nou, vârstă nouă. Easy.
— An nou, dar tu văd c-ai rămas la fel de prost ca-n 2015.
Locotenentul a îndreptat pumnul spre el ca să-l lovească, însă apariția unui coleg de-al lor pe alee a întrerupt jocul lor copilăresc.
— Scuze că...deranjez. Auzi, ai la cancelarie ștampilă cu ministerul? i s-a adresat locotenentului.
— O am în mașină, de ce?
— Că mi s-a dus tușul de la a mea și mi-e silă să mă duc la fufa aia de la logistică.
— Da poți merge oriunde, cred că au toți.
— Ei, au pe dracu, s-a strâmbat ofițerul. Au una singură de la comandant pe care au dat-o din mână în mână până a ajuns la mine și până i s-a dus tușul. Halal aprovizionare ce avem și noi...
— Păi fă raport la administrație. Cere ștampile noi.
— Ghici ce! Ăsta e raportul pentru ștampile, a arătat ofițerul mapa. Care trebuie ștampilat cu ștampila pe care o cer lor!
— Doamne, a râs Varga. Iubesc Armata asta din ce în ce mai mult.
— Oamenii-s proști în orice domeniu, a dat ofițerul ochii peste cap. Da aici cred că e o situație aparte.
— Gata, lasă plângerile demisioniste, a răspuns locotenentul amuzat. Hai la mașină să ți-o dau.
— Noroc cu tine. Ce a mai fost și liceul ăsta cât erai tu. Ai plecat ca boul și ne-ai lăsat aicea să ne ducem de râpă. 5 ani maxim îi mai dau liceului ăsta și devine apoi vreo unitate de cazărmi.
— Ei, hai hai, a răspuns locotenentul mergând. Nu dramatiza. Liceul ăsta-i de pe vremea când s-a născut maică-ta. Nici nu exista țara și era liceul. Și ce, atunci eram?
CITEȘTI
Ultima secunda
Misterio / SuspensoPrima carte din România cu acțiunea într-un liceu militar. Bazată pe principiul de scenariu Netflix. Pot fi oare lucrurile așa cum ne imaginăm noi că sunt? Armata este un foc puternic, însă nu toți pot suporta căldura. Alicia este o tânără elevă...