Ultima secunda

Capitol XXIX

În urmă cu un an...
Banchetul liceului militar.

  Luminile restaurantului străluceau până în orizontul brăzdat de munți și conifere, iar muzica se auzea precum o orchestră a naturii. Tinerii absolvenți de clasa a 12 a se bucurau de momentul lor de dans, de parcă își tipăreau prin farmecul valsului o amintire de preț. De pe margine, cadrele și  elevii ,,netalentați" la dans care au refuzat să ia parte la moment priveau cu admirație coregrafia elevilor sau colegilor lor, deși unele cadre erau plictisite și mascau asta printr-o atenție asupra dansului ca și cum sub nicio formă nu așteptau mai repede vinul ăla de pe masă și muzica de petrecere.

— Ce frumos...a rostit căpitanul Varga. Oare cât mai au?

— Când repetau ei, eu mergeam spre administrație și când m-am întors tot nu terminaseră.

Printre ei era și locotenentul, îmbrăcat la costum, care se uita la elevi cu o privire atât de profundă, încât dansul acela pentru el părea o ceremonie militară unde nu trebuiau să existe greșeli. El a rămas singurul ofițer care nu a rostit nimic și care nu s-a clintit de la locul lui prin diferite pretexte. Totuși, vibrându-i telefonul în mână, atunci acesta a pus telefonul la ureche și a plecat printre cadre către ieșirea din restaurant.

— Ia ce bulan a găsit ăsta ca să poată ieși, a spus căpitanul privind cum locotenentul ieșise vorbind la telefon.

Locotenentul s-a îndreptat spre mașina lui, coborând scările restaurantului cu pași vioi.

— Unde e? În dreapta? Păi în dreapta unde?

Atunci, întorcând capul, acesta a avut surprinderea să o vadă pe Ela, privindu-l cu o poziție dreaptă și îmbrăcată cu o rochie bufantă roz.

— Putem face o poză? a rostit ea.

Locotenentul a rămas cu ochii încruntați asupra ei, și s-a întors apoi cu spatele.

— Bă tu ești prost? a șoptit el la telefon. Cum să pui o elevă să ia marfa? Bă du-te bă de aicea cu prostiile tale, ca sunteți demenți. Mersi că lăsați treaba pe umerii mei, idioți ce sunteți.

Bombănind, locotenentul a închis telefonul și a privit-o cu sprâncenele ridicate.

— Ai un plic la...

— Da, domnule locotenent.

— Intră în mașină.

După ce a deblocat automat portierele, cei doi s-au urcat în mașina luminată în interior doar de becul de pe tavan, în întunericul nopții care o cuprindea prin exterior.

— Dă-mi plicul.

Ela i-a întins plicul acestuia, iar ochii lui au lovit cu nemilozitate acel stick pe care acum îl strângea în pumn de parcă îi venea să îl strivească. Peste puțin timp, l-a pus rapid și agresiv în plic și s-a răsucit înspre Ela.

— Scumpo, a vorbit el dulce, ești atentă la mine, da?

— Da, domnule locotenent.

— Zi doar " Da " și atât. Persoana care ți-a cerut, mă rog, ordonat asta, ți-a explicat și ce anume se întâmplă aici? Ce funcție ai tu?