Ultima secunda

Capitol XXXIV

August, 2017

Era ușor trecut de ora 8 seara, iar în unitatea gărzii luminile dormitoarelor se reflectau prin geamuri până și pe platoul de beton. Însă în liniștea acelor clipe, pașii unui militar loveau grăbiți scările cazărmii. Locotenentul, care pe atunci avea grade de sublocotenent, a intrat în cazarmă, îmbrăcat țiplă în uniformă imperială, și a urcat scările până pe un coridor. A intrat într-unul din dormitoare, fata prezentă atunci în cameră s-a uitat confuză înspre el când a pus agresiv o fiolă de anticoncepționale pe masă.

— Dacă tot vorbești prostii, ia. Folosește-le.

— Ce?

Oprit milităros în fața ei, locotenentul a privit-o nervos.

— Auzi, ce dracu le zici tu la oameni că ești gravidă cu mine? Vrei să dau cu tine de pământ?

— Despre ce vorbești?

— Eu am o carieră, înțelegi asta? Dacă-mi faci probleme, te distrug! Ține-ți dracului gura aia la locul ei.

— Tu ești sănătos? Când am zis eu asta?

Locotenentul s-a apropiat de ea răzbunător.

— Dacă mai vorbești prostii la oamenii din unitate, te iau de păr și te izbesc de platoul ăla, ai înțeles? Nu te juca cu mine, fetițo, că o arzi urât. Ți-ai găsit prost ofițerul cu care să faci asta.

— Dar nu am zis nimic nimănui, s-a apărat ea. Și nu sunt gravidă. Știu că am făcut ce am făcut atunci, dar e în regulă, nu am rămas, Doamne ferește. Nu știu cine ți-a spus asta, dar eu nu am zis nimic.

— Atât îți spun, a vorbit el pe un ton serios. Să te Ferească Sfântul să-mi creezi orice fel de problemă, că te nenorocesc. Ai să vezi atunci ce ofițer o să fiu, dementa naibii.

— Chiar ești prost, dacă crezi că aia e adevărată.

— Ce-ai zis? a tăiat-o el cu privirea.

— Că tu crezi orice prostie îți zice oricare din unitatea asta.

— Cum să nu cred, când aud că nu știu care sergentă de la pluton a zis că am lăsat-o eu gravidă și că mă însor cu ea. Ești dusă cu capul rău!

— Tu ești dus cu capul că nu înțelegi că nu am zis așa ceva despre tine!

Nervos până peste cap, locotenentul a apucat-o de tricou pe fată și a tras-o brutal sub ochii lui.

— Te fac una cu pământul dacă mai rostești numele meu și în somn, a mârâit el amenințător. Am să te mărit eu cu instrucția în unitatea asta, o să vezi tu.

Locotenentul a ieșit din cameră, trecând violent pe lângă Lidia, colegă de cameră cu fata, care s-a oprit confuză la ușă, uitându-se înspre locotenent, apoi spre ea.

— De ce a venit la tine?

Cu o privire pierdută, fata s-a așezat pe pat și s-a prins de păr în timp ce coborâse capul înspre podea, pufăind. Lidia a venit la ea și s-a pus pe vine, privind-o îngăduitoare.

— Hei, ce s-a întâmplat? Spune-mi, a vorbit ea blând. Ce ți-a zis?

— Știi că ți-am zis eu odată că îmi întârziase menstruația și mă temeam să nu fiu gravidă după chestia aia avută cu el.

— Da, știu.

— Și ți-am zis eu că dacă Doamne ferește aș fi, ar trebui să mă ia de nevastă ca să-mi justific concediul de maternitate și bla bla bla. Și nu știu ce l-a apucat, că a venit la mine și mi-a făcut scandal acum, că nu știu cine i-a zis lui asta și a început cu amenințări, că dă cu mine de pământ, că o să mă pună la instrucții...