Ultima secunda

Capitol LI

În sufrageria cabanei era o ambianță liniștită. Era noapte târziu, iar Aura deja avusese programul impus de stingere. Însă locotenentul încă era pe canapea, treaz, alături de celălalt ofițer ce se afla în dreapta. Stătea cu ochii în telefon, tăcut, și avea setat modul silențios, probabil ca să nu audă clinchetul de taste pe care le apăsa în acel moment.
Ofițerul se uita și el în telefon, dând scroll la niște videoclipuri, și chicotul lui se auzise deodată, molcom.

— Bă, trebuie să vezi asta.

Acesta s-a aplecat brusc spre locotenent, iar atunci, locotenentul a ferit telefonul de el. Cu toate acestea, în ciuda foliei de sticlă privacy, ofițerul a zărit umbra la ecranul lui și, rămas aplecat pe braț, a zâmbit cu gura deschisă și l-a privit.

— Nebunule. Cine-ți trimite nude-uri cu ea?

— Nu-i problema ta.

— Mamă, așa pornistă fata? a zâmbit pervers ofițerul. Ce vorbești tu acolo cu ea, drace?

— Probleme personale, a tușit intenționat locotenentul. Vezi-ți de treaba ta. Ce voiai să îmi arăți?

— Nu îți mai arăt nimic, a spus ofițerul cu un gest de aruncare a telefonului pe masă.

Imediat după, acesta și-a pus brațul pe spătarul canapelei și cu o reacție copilărească, s-a întors cu totul spre locotenent.

— Ia zi. Cine-i tipa. Cum o cheamă. De unde e. Și de ce arată așa bine.

— Probleme per-so-na-le. De câte ori să îți mai repet?

— Hai lasă-mă, bă, cu vrăjeala asta. Hm? l-a împuns el zâmbind. O iei un pic la...tragere?

Locotenentul a pufăit lung, punând telefonul și el la rândul lui pe masă, și și-a scos țigara electronică, pornind-o.

— Tu mă termini de cap. E o tipă, nu o știu.

— Păi nu o știi dar îți trimite poze cu ea?

— Nu i-am cerut eu. E o fată de pe Snapchat.

— Și crezi că ar fi trimis poza aia la toți? a zâmbit în colțul gurii.

— Nu știu. Nu mă privește asta.

— Nu te privește, dar te-ai uitat la poza ei, a surâs ofițerul pervers. Și te-ai uitat...calumea. Ai stat ceva timp cu capul în telefon, vezi că te-am văzut. Ai analizat-o din cap până în picioare.

— Păi logic, îți trimite o fată poză cu ea dezbrăcată. Tu nu te-ai uita?

— Dacă nu m-ar privi, nu m-aș uita, a ridicat ofițerul din umeri intenționat.

Locotenentul l-a lovit în braț cu mâna.

— Stai, a râs ofițerul.

— Fir-ai tu a dracului. Că tare enervant ești.

— Păi așa-i, a continuat ofițerul să râdă. Te-ai uitat, deci te-a interesat. Ia zi, cum era? Înaltă, roșcată, brunetă?

— Nu știu, c*aie! s-a răstit locotenentul. N-o cunosc.

— Păi și cum ți-a trimis ea așa din senin poză cu ea?

— Am vorbit puțin. Crezi că-i prima care-mi trimite din astea? Nu mă mai surprind.

Ofițerul l-a ghiontit amuzat.

— E naaaaaaaa. Cuceritorule. Cred că le zici că ești și modest.

— Păi sunt. Nu trebuie să o zic.

— Mhmmmmm. Tare modest. Asta până începi să ai figuri de General. Nu-ți ajunge niciuna la nas.