Ultima secunda

Capitol XXXIII

— Clasă drepți! a strigat Iza.

Intrarea locotenentului a fost destul de agresivă, punând zgomotos catalogul pe catedră.

— Domnule locotenent, clasa este pregătită pentru începerea orei. Raportează elev plutonier adjutant Vandici.

— Luați loc.

În timp ce elevii de clasa a 12 a s-au așezat înapoi în bănci, acesta și-a pus foile și telefonul lângă catalog și a umblat pe ecran cu ochii coborâți, setându-l pe mod silențios.

— Absenți? a întrebat el cu privirea la telefon.

— Domnule locotenent, permiteți-mi să raportez, nu sunt absenți, a spus Iza ridicându-se iarăși.

— Ce am făcut ultima dată?

Un sergent s-a ridicat de pe scaun.

— Ă, domnule locotenent raportez, am vorbit despre...

— Am vorbit? Eu credeam că am predat, că nu suntem la crâșmă să vorbim.

— Mă iertați, domnule locotenent.

— Hai, viteazule, continuă dacă ai început. Spune ce am vorbit.

— Am vorbit despre Inzestrarea cu armament si tehnică de luptă adecvate caracterului defensiv sau ofensiv al războiului.

Încruntat, acesta a ridicat privirea serioasă înspre el.

— Când naiba v-am predat eu asta? Ia adu caietul încoace.

— Da, să trăiți.

Sergentul s-a ridicat de pe scaun și a mers la catedră, punând caietul pe masă, în fața locotenentului.

— Asta-i lecție de Academie, a spus el citind. Înseamnă că sunteți voi prea deștepți și m-a luat pe mine valul.

Elevii au zâmbit. Locotenentul i-a împins înapoi caietul.

— Bine, copilași. Hai, făceți-mă mândru, și să o spună cineva integral.

Zâmbetul lor însă a picat.

— Ă...domnule locotenent, permiteți-mi să raportez, nu am înțeles lecția și voiam să vă întrebăm astăzi de ea...

Locotenentul a dat ochii peste cap, asta făcându-i pe elevi să surâdă abținut.

— Mda. N-a durat mult visul. Ne întoarcem la coșmar...

Acesta a luat loc pe scaun, luând foile puse. Aflată în partea dreaptă, mai în spate, o sergentă s-a aplecat ușor înspre colega ei, privind la locotenent pentru a se asigura.

— S-au împlinit 10 ani.

— 10 ani de la ce?

— Diferența de vârstă dintre mine și locotenent.

— Tu citește lecția, lasă-l pe crush. Că să vezi ce ne rupe crush-ul în următoarea secundă.

— Nu m-ar deranja să mă rupă...

— Proasto, a șoptit colega ei. Astea le vorbim în cameră.

Privindu-l din bancă cu un zâmbet mic, sergenta stătea cu palma rezemată de obrazul îmbujorat.

— Știi că a fost la restaurantul ăla unde ziceam noi că e mișto? A pus un cadru la poveste.

— Într-adevăr, când știu că o să-mi mai pună un 4, chiar la asta mă gândesc acum, a răspuns colega ei răsfoind caietul.