Ultima secunda

Capitol XLIII

— Gărgăriță, m-auzi? a șoptit căpitanul Varga.

Eliza era blocată într-un somn chinuitor, unde durerea mâinii din realitate devenise acum parte din visul ei. Gemea în chinuri și se zvârcolea ușor în pat, ținând palma peste brațul fracturat. Când căpitanul a atins-o pe umăr și a zguduit-o cu grijă, fata a răsuflat și a deschis ochii, vizibil lăcrimați.

— Au...

— Cum ești? a întrebat-o el. Te doare tare?

— Da...

Acesta s-a ridicat în poziție dreaptă.

— Hai, a spus căpitanul și i-a dat pătura deoparte. Mergem la infirmerie. Ai grijă.

Ridicându-se cu greu, ajutată de el, Eliza și-a pus tălpile în perechea ei de papuci de casă, și a ieșit apoi cu acesta pe holul luminat al pavilionului. Salutat de eleva planton, căpitanul s-a oprit și s-a apropiat de masa fetei.

— Vezi c-o duc pe asta mică la infirmerie, că îi e rău. Ai mai semnalat ceva probleme?

— Domnule căpitan, raportez, nu a fost nicio problemă.

— Bun, hai, spor la treabă.

— Mulțumesc, să trăiți.

După câteva minute întregi de chin pentru Eliza, cei doi au ajuns într-un final la infirmerie, iar pe coridor au mers direct la cabinetul unde medicul de gardă se afla. Stătea cu brațul pe birou și cu capul ascuns în acesta, și somnul medicului era evident profund, și din zgomotul de respirație care se auzea. În timp ce Eliza rămase undeva în mijlocul cabinetului, căpitanul a plecat la el și l-a atins pe umăr.

— Șefu, l-a zguduit el. Șefuț. Scoală bă.

Medicul a arătat cu degetul spre el și atunci, acesta a ridicat capul și și-a făcut cruce.

— Nu dormeam, mă rugam.

— Hai bă, că-i fumată duma asta. Prost mai ești. Nu te salvează de prostie meseria.

Medicul, un tânăr ofițer medic, a surâs și și-a întins brațele pentru a se trezi în totalitate din somn, dar a luat brusc o poziție serioasă când a zărit-o pe elevă în cabinet.

— Ăhăm, a tușit el. Mda. Ce are fata?

— O doare creanga.

— Curățăm copacul și o rupem, a glumit medicul ridicându-se.

— E deja ruptă, vrei s-o pui în sobă sau ce?

Acesta a smuls din cutie o pereche de mănuși medicale din cauciuc cu care și-a îmbrăcat mâinile, apoi s-a așezat pe un scaun mic rotativ.

— Ia loc pe targă.

— Da, să trăiți.

Odată ce Eliza s-a pus, medicul a venit la ea, așezat pe scaunul cu role, și i-a luat brațul, însă fata l-a tras speriată, asta făcând mâna și mai tare să o doară.

— Ahh.

— Ușor, ți-l ating cu grijă, bine?

— Mă doare...

Medicul a apucat gentil brațul fetei.

— Uite, umblu ușor.

Doar că, în momentul în care acesta a ridicat mâneca bluzei de pijama, s-a încruntat atent, văzând brațul.

— Ai să-mi bag...a șoptit el. Bă. Bă, auzi?

Căpitanul era pierdut pe la un dulap de lângă birou, citind de pe o cutie de bomboane.