Ultima secunda

Capitol XLVIII

Locotenentul a ieșit din clădire și a mers arogant pe alee, îmbrăcat în vestonul uniformei combat. La coapsă avea prinse curelele tocului de pistol, iar mâinile le ținea în buzunar, apropiindu-se de Aura care tocmai venea dinspre poarta unității.

— Ce faci, abuzato sexual? a întrebat el și a zâmbit în colțul gurii.

— Nu am zis eu asta. El a tras concluzii pripite!

— Știi ce făceam eu dacă era adevărat?

— Ce?

— Încuiam ușa biroului, a răspuns acesta mergând.

Aflată mai în spatele lui, Aura s-a uitat confuză la el.

— De ce să închizi ușa biroului?

Privind în față spre platou, locotenentul a zâmbit cu dinții ușor la vedere, dând apoi ochii peste cap.

— Să taci.

Aura a rămas câteva clipe pe gânduri, încercând în mintea ei să rezolve calcule matematice de IQ superior ca să primească răspunsul la întreaga situație.

— Dacă chiar aș fi fost luată în birou, aș fi ales să fii tu.

— Vezi ai grijă ce-ți dorești...

— Măcar erai frumos. Dar pari cam...brutal. În general vorbind. Comportamentul tău. Ești o fire agresivă.

— O, vai, a răspuns el încă amuzat. Dar ce te face să crezi asta?

— Păi ești foarte milităros așa. Nu prea pare că ierți lucruri. Ești mai mult răzbunător.

— Ok? Să zicem că ești aproape de adevăr. Dar îți dai seama că sunt așa în mediul militar, nu și-n viața de zi cu zi, nu?

— Nuuuuu, s-a încruntat Aura. Tu ești așa mereu, 100%! De fapt, cred că ești mai militar atunci când nu ești militar pentru că te gândești că ești militar și te comporți ca un militar, ca să dai impresia că ești militar.

— Ok, chiar trebuie să te fac să taci.

Ajungând în mijlocul platoului, rămas cu spatele, locotenentul a efectuat o rotire militară și s-a întors cu fața spre Aura care tresărise când acesta lovise milităros călcâiul de celălalt. Ținea mâinile drept pe lângă corp, iar ochii lui erau acum niște lacuri întunecate și adânci cu semnul ,,Scăldatul interzis. Pericol de înec ", țintind-o cu o seriozitate debordantă pe fată.

— Elev fruntaș, drept! a ordonat el răstit.

Confuză și înfricoșată de vocea lui, Aura și-a îndreptat spatele buimac, privind în jur.

— Elev fruntaș, la dreap-ta!

A imitat poziția locotenentului și ținând mâinile pe lângă corp s-a rotit.

— Aia-i stânga.

— Oh, a spus ea și s-a răsucit repede. Scuze.

Locotenentul a răsuflat cu aroganță.

— Elev fruntaș, la dreap-ta! a ordonat acesta intenționat.

Însă Aura s-a răsucit din nou în stânga.

— Eu cred că tu ai probleme cu direcțiile. Elev fruntaș, la stân-ga!

Având iarăși intenția eronată de a se roti spre dreapta, fata s-a oprit pe loc agresiv, zguduită de propria forță.

— Ha! Nu mă păcălești de data asta.

— Elev fruntaș, la dreap-ta!

Aura s-a răsucit spre dreapta, zâmbind.