Viciul meu ( needitata )

I

And so, being young
and dipped in folly
I feel in love
with melancholy
- Edgar Allan Poe

•

-- Sorella, GIÙ!  ( Surioară, pe jos! )

Bum
Bum
Bum

Urechile îmi țiuie. Mă arunc pe jos acoperindu-le. Nu îmi amintesc când am lovit cimentul, însă nu simt nici o durere, de fapt nu cred că am reacționat la vorbele fratelui meu. Căldura unui corp solid lipit de al meu mă scoate din minți, însă nu mișc, nici măcar un deget. Tot corpul îmi tremură, în special mâinile... Atât de mult roșu... nu, sânge. Atât de mult sânge prelingându-se pe mâinile mele. Un braț este în jurul meu mijlocului mei țintuindu-mă puternic la pământ. Înfășurat cu o strânsoare, mă simt ca un pește agitat pe uscat. Nenumărate voci înjurând și strigând în tot felul de limbi care acum îmi sunt necunoscute, doar sunete care nu fac sinapsă în creierul meu.

Ar trebui să plâng, să țip, să mă zbat, dar nu o fac. Sunt înghețată... din nou atunci când simțurile îmi revin.

     Atmosfera începe să se liniștească, zgomotele scad. Privesc printre buclele mele roșii răvășite pe față. Padre spune ceva, însă totul e neclar, buzele mișcându-i-se incert. Iar brațul din jurul meu care încă mă ține la pământ mă amorțește cu căldura sa, respirându-mi în ceafă, intoxicându-mă cu parfumul ametitor, mirositor ca un afrodisiac. Mirosul lemnos în combinație cu alcool, țigări si mentă îmi inundă nările din momentul în care conștiința mi-a revenit.

      Cu o forță șocantă , mă ridică de jos cu o singură mână. Încet, nefiind aptă sa-mi controlez corpul din a nu mai tremura, mâna lui încă se sprijină pe talia mea. Privesc frenetic in jur, inima batandu-mi groaznic de dureros, atat de multi oameni in jur, înarmați. Fiecare turuie cuvinte pe care nu reusesc să le înțeleg. Însă stomacul mi se strânge și simt că voi vomita în momentul în care doua brate mă prind de umeri, fixându-i, întorcându-mă și oprindu-ma din a mă mai agita.

    — Respiră, îmi ordonă, iar eu mă complac ca o fetiță cuminte.

Regret enorm că îl privesc în ochi, posibil să fie cel mai mare regret din viața mea. N-o să pot uita ochii glaciari și străpungători de culoarea jadului cu care mă privea, din cauza cărora aveam să aterizez iar pe jos. Aș fi picat dacă nu avea mâinile cu o strânsoare puternică pe umerii mei. Ochii îmi fug de la ochii ca de jad, la buzele perfecte sculptate cu precizie de Dumnezeu, cu o barbă la fel de neagră ca pana corbului asemenea părului, fiind destul de lung să-și facă o codiță, inspiră un aer masculin și periculos, dar probabil și fără barbă ar arăta la fel de înspăimântător si misterios. Înălțimea lui este intimidantă, făcându-mă să mă simt atât de mică și firavă pe lângă trupul său masiv acoperit cu o cămașă neagră strâmtă. Goliciunea chipului său, fața inexpresiva, strânsoarea puternică a mâinilor sale îmi furase mintea de la scena horifica din jurul meu. Pot spune sincer ca este cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut vreodată, însă prezența lui mă neliniștește, cine este? Însă, ce știu sigur, ceea ce rațiunea îmi urla până in măduva oaselor este că trebuie să fug cât mai departe de el...

—Amira !

Aud pentru prima dată coerentă vocea tatălui meu, scoțându-mă din frenezia in care mă aflam. Bărbatul face un pas inapoi, luându-si mâinile de pe mine, corpul arzându-mi de la adrenalină care-mi pompează prin vene. Însă corpul meu devine încet, încet sloi, revenind la realitate, conștientizându-mi faptele, crima .

Frederico îmi smucește mâna, trăgându-mă în spatele tatei, lângă restul familiei ...
Acum fiind cu picioarele pe pamant, dar încă simțindu-mă debusolată privesc oroarea din fața mea. Și e doar vina mea. Doarece am crezut că îmi pot decide singură soarta, dar m-am înșelat amarnic, iar acum, am în față o baie de sange .

— În mașină, mârâie tata printre dinți, iar fratele meu nu face nimic altceva decât să-l asculte.

Lacrimile curg neîncetat, însă mă simt goală, ca și cum ceva a plecat odată cu prietenul meu ,mi-am făcut-o cu mâna mea... e doar vina mea. Privesc scena macabră, fiind încă în șoc și neputând să dau glas la tot ce era în fața mea, după geamul fumuriu, împrăștiat pe jos. Speram sa fie totul doar un coșmar, iar acum mă voi trezi și-o să mă întorc la viața de zi cu zi, unde libertatea mea a fost mereu în mainile tatalui meu .... renumitul Vincent Guerra.

— James ... șoptesc privind ce a mai rămas din băiatul care mă ajuta să-mi schimb destinul.

Atât de mulți bărbați trimiși după mine, intrând în conflict unii cu alții. Sunt doar un obiect pentru ei, știind câți bani vor primi dacă mă returnează propriterarului. Din păcate s-au intersectat aici oameni diferiți din organizații diferite, ceea ce a dus la vărsare de sânge. Nu îmi pot scoate din cap momentul in care am fost prinși. Modul in care s-au descotorosit de James... bărbatul care mi-a salvat viata va ramane un mister, insa asta nu ma interesa acum. Il urasc pentru ca m-a salvat. Trebuia sa fiu eu in locul prietenului meu. Sau macar... trebuia sa fiu langa el, nu mai e... nu va termina facultatea, nu va imbatrani, nu-si va construi o familie, nu se va indragostii cu adevarat. Eu i-am furat asta, ca o egoista ce sunt. Tot ce imi amintesc despre ucigasul sau este șarpele tatuat de la mână în sus, inelele, ceasul.. cât de nesemnificativ, însă el e cel care m-a omorât și-așa pe mine, mi-a sfaramat sufletul in bucatele, iar acestea vor fi ingropate cu James.

Îmi cobor privirea la mâini, sângele începând să se întărească, acum observ că îl am și pe haine.
Cu mafia nu te poți juca... sau vei avea același destin ca si James, el... a crezut că ... mă ajută ... totul s-a dus . Chiar și fărâma de libertate pe care o mai aveam ... e dusă.