XXV

126 12 2
                                    


  Zgomote infundate imi fac inima sa o ia la goana. Deschid ochii speriata, fiind inconjurata de intuneric. Mainile imi tremura cautand cu disparare butonul care aprindea veioza. Un tipat puternic se aude in casa. Sar ca arsa din pat, instinctiv ducandu-mi mana spre rana, simtind o durere suportabila. Doctorul a zis ca in doua luni voi fi ca noua. Insa nu simt ca voi putea fi vreodata la fel..
Ma indrept cu pasi grabiti spre usa, deschizand-o incet. Oare cat este ceasul ? Holul este pustiu si intunecat insa ma avant cu pasi micuti nestingherita. Vocile devin din ce in ce mai clare, cu fiecare pas pe care-l fac in directia scarilor. Chiar daca dormitorul meu este la etajul doi, pot auzi clar strigatele ce vin de jos.

- A fost mai usor decat ma asteptam, rade Otto vorbind cu un ton plin de incantare.

- Sunteti liberi, du-l in camera de langa prietenul sau, poruncește Maverick calm si rece facandu-mi sangele sa nu mai circule in corp.

Pasi puternici se aud lovind gresia, indepartandu-se. Plec si eu din loc de indata ce linistea pune stapanire. Inima imi bate dureros de tare, iar palmele imi sunt traspirate. Respiratia imi e anormala, insa nu vreau sa fiu descoperita.
O data ce ajung jos vad urme de namol pe podea, aici se petrecuse conversatia. Pornesc in directia opusa iesirii insa cand sa cotesc ma lovesc de ceva tare. Privesc speriata drept, privirea urcandu-mi pe corpul de care tocmai m-am lovit. Injur in gand sustinandu-mi privirea chiar barbatul caruia i-aș scoate ochii. Dau sa ma intorc, insa mana imi e prinsa intr-o stransoare puternica.

- Da-mi drumul! ma rastesc incercand sa ma eliberez

- Noi doi avem afaceri neincheiate, ranjeste in timp ce-mi strange mana mai tare.

- Esti un criminal, ma rastesc la el privindu-l cu acid in ochi.

- De parca tu esti mai buna, rade zgomotos apoi scoate limba la mine, gest care ma face sa ma incrunt.

- Te urasc! spun lovindu-l in piept cu pumnul

- Te-as trimite cu mare placere langa iubitelul tau, insa  verisorul meu m-ar omorî apoi, asa ca nu-mi pierd timpul cu răzbunarea. Poti zice ca suntem chit acum, rade dandu-mi drumul la mana, iar eu fac cativa pasi inapoi.

- Esti un monstru! spun vrand sa deschid imediat gura, insa o a treia persoana isi face simtita prezenta

- As prefera sa nu va omorati unul pe altul aici, rade ajungand intre noi ca si mediator.

- Otto.. de ce trebuie sa strici mereu distractia? pufneste suparat criminalul lui James

- Michael... credeam ca-ti place sa stai aici, zambeste Otto. Amira dragă, te-ai pierdut? Il cauti pe Mave?

- Am auzit zgomote, murmur privindu-l pe Otto. Am venit sa verific...

Privirea imi cade pe Otto. Este foarte inalt, iar corpul ii este lucrat ceea ce nu se poate fi observat prin tricoul lejer pe care-l poarta datorita bratelor puternice. Parul sau este ca o raza de soare , un blond aurit, ravasit picandu-i pe față, acoperindu-i sprancenele. Are o pereche de ochi caprui facand o gama cromatica intre par si pielea bronzata brezdata de nenumarate tatuaje. Incerc sa disting cateva de pe maini, insa are cateva tribale si semne pe care nu le pot distinge, seamana cu runele. Imi mut privirea de la el la ...Michael. Daca nu ar fi facut ce a facut as fi zis probabil ca e un barbat aratos, insa imi e scarba, il vreau mort, vreau sa sufere, vreau sa simta tot ce am simtit eu, tot ce mi-a cauzat, pentru ca nu doar James a murit acolo, ci si eu. O lacrima imi curge pe obraz, insa nu e momentul sa imi plang de mila, nu in fața lui, aparent este verisorul lui Maverick, nu pot zice ca aroganta nu e moștenită din neam.

- Hai sa te conduc la camera ta , murmura Otto dand sa plece.

- Dar tu nu trebuia sa fi plecat, parca erai asteptat acasa, rade Michael.

Viciul meu ( needitata )Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum