Viciul meu ( needitata )

XXVIII

principessa - prințesă

     Au trecut cinci săptămâni. Nu pot spune ca a fost ușor, însă nu regret. Deși, mi-am propus să mă distrez, asta nu s-a întâmplat. Am fost un șoarece de bibliotecă recuperand materia de anul trecut în timpul pe care l-am avut înainte să înceapă facultatea. Nico e mereu lângă mine, ceea ce a creat o o asumptie colegilor mei.

Primele zile au fost cele mai grele, să-i aud numele lui James fiind șușotit pe holuri când treceam sau oameni care depanau amintiri fericite în memoria lui. Simțeam ca mi se rupe inima în bucăți, iar vederea fiecărui locușor din facultate era ca un pumn în stomac. Aveam amintiri alături de el, amintiri fericite care acum sunt doar sare pe rana infectată care continuă să se roadă pe interior.

- Ce faci Amira ? privesc în oglindă spre fața mea cu cearcăne largi

Înghit in sec, apuc geanta cu cărți și ies pe ușă, încuind-o în urma mea. Sper ca colega mea de cameră și-a luat cheile cu ea azi. Poate ar trebui să-mi mai verific telefonul. De asta m-am temut mult. Am ținut legătura cu frații mei, cu mama, sunt fericită pentru ei, însă cu tata... pot spune ca ne prefacem ca nu existam unul pentru celălalt. Mesajul meu de dinainte sa vin aici a trecut ca și vântul, neobservat. Stiu ca are probleme mult mai important acum, precum plecarea lui Frede. Chiar sunt mândră de el și Eloise. Vreau să îi vizitez de sărbători.
Pasesc încet pe holurile internatului zâmbind înapoi când mi se zâmbește asemenea și salutatului. Un braț greu îmi îngreunează umerii și tresar fiind scoasă din gânduri:

- Cineva s-a trezit cam morocănoasă, rade șatenul facandu-și simțită prezența pe tot holul, capete întorcându-se spre el cu zâmbete largi și saluturi.

- Ești o vedetă Nico, zâmbesc înapoi mijind ochii la el.

- Iar tu norocoasă! Oricine ar vrea un tip ca mine ca prieten, rade în timp ce continuam să pășim spre lift.

- Amuzant, spun pășind în lift, eliberându-ma de brațul său.

- Jonna și Paulo sunt la cafetarie, mergem? întreabă în timp ce pășește lângă mine

Ah da.. ceilalți doi bodyguarzi.. sunt chiar de gașcă. Jonna și Paulo sunt frați gemeni. Jonna este acea fată inteligentă și extrovertită care se împrietenește cu toți oamenii din jur fiindu-mi și colega de cameră, iar Paulo este introvertit, și foarte inteligent la fel ca sora sa mai mică cu un minut, ceea ce îi reamintește constant. Fac o pereche pe cinste, au 27 de ani, însă pentru ceilalți au 21 și sunt în anul al doilea, la fel ca mine. Poate ca ... in final, totul se aseaza cum trebuie. Chiar daca stiu ca ei sunt platiti sa stea cu mine aici, uneori simt ca nu stau doar pentru banii primiti de Mav... nu conteaza, nu vreau sa mai pronunț acel nume. Mi-am petrecut multe nopți distractive alături de ei, vizualizând filme sau jucând jocuri ca niste adulti normali.

- Parca mi-ai citit gândurile, scutur din cap încet apoi apăs butonul liftului.

***

- Profesoara Dorothea este groaznică, inspiră Jonna având o privire supărată.

- Nah, ești tu leneșă, i-o întoarce fratele ei geamăn înainte să ne constate prezența mea și a lui Nico.

- Cam întârziați, se plânge Jonna spre noi. Am încercat să te trezesc, dar mi-ai tăiat-o cu " încă cinci minute mami ", rade zgomotos, ceilalți făcând la fel când îi aud mica povestioară.

- Îmi cer scuze, rad puțin în timp ce-mi duc mâna la ceafă stânjenită.

Mereu mâncăm în același loc. Avem o masă mai retrasă, a devenit ca un fel de ritual deja să ne întâlnim în fiecare dimineață aici. Nico ne așteaptă în fiecare dimineață lângă camera,iar aici ne întâlnim cu Paulo. M-am atașat destul de tare de toți trei.