WHISPERS |h.s| română

Capitolul 2

Negocieri

 M-am trezit înaintea lui Sharon, ceva neobișnunit după o noapte în club, și nu știam dacă am putut cu adevărat să dorm.

Capul meu nu se oprea din a căuta soluții pentru problema mea reală: Ochii verzi ai acelui băiat din club.

Dar, nu doar asta mă neliniștea, ci și propunerea pe care mi-a făcut-o propriul său prieten.

Am oftat și m-am decis să mă ridic odată din pat.

Mi-am târât picioarele până la bucătărie și, în timp ce mă gândeam la ochii lui verzi, mi-am făcut micul dejun.

Chiar și acum îmi aminteam sentimentul atât de ciudat pe care acel băiat l-a trezit în mine. În afară de atracția fizică creată atunci când ni s-au întâlnit privirile, eticheta de "imposibil" pe care Niall i-a pus-o, s-a creat și un mister pe care voiam să-l deslușesc.

M-am dus la televizor și l-am pornit. După aceea, m-am pus la masa ce decora partea stângă a bucătăriei.

Stăteam cu pijamaua albastră pe mine, și, din când în când mai luat câte o gură din cafeaua fierbinte care se potrivea perfect cu vremea rece de afară.

-Cum de te-ai trezit așa devreme? – a întrebat Sharon intrând pe ușa bucătăriei.

Mi-am lăsat cana de cafea pe masă și am privit-o în timp ce îmi șergeam buzele cu un șervețel.

-Există oameni care trebuie să muncească, Shar. – i-am răspuns.

M-a privit în timp ce își punea cafea într-o cană, ca în fiecare dimineață.M-am încruntat atunci când am vazut că zâmbea.

Mia-m amintit că ea și Holly au ales să mai rămână în club atunci când eu și Stela am decis să plecăm.

-La ce oră ai venit? – am întrebat, iar ea s-a așezat lângă mine zâmbind.

-Aproape că nu am dormit. –a spus.

Mi-am arcuit o sprânceană și am privit-o insistent.

-Am cunoscut un băiat. –a zis în șoaptă și mi-am dat seama că băiatul era chiar în casă cu noi.

-Ești sigură că obsesia ta pentru băieți nu ar trebui să fie tratată? – am întrebat.

-Bună dimineața. – a zis o voce de bărbat intrând în bucătărie.

L-am privit și i-am observat corpul bine tonifiat. Bineînțeles, purta doar o pereche de boxeri albi.

Ochii mei au analizat tot ce au putut. Părul lui era castaniu și puțin dat pe spate. Ochii lui erau căprui, iar nasul era mic la fel ca buzele lui. Avea o barbă îngrijită care îi completa frumusețea.

Sharon mi-a dat un cot care m-a făcut să țip de surprindere, s-a dus lângă băiat și l-a sărutat chiar în fața mea.

-El este Liam. – mi l-a prezentat, iar el a dat din cap zâmbind.

-Și ea este Abbie, colega mea de apartament. – a spus Sharon.

-Încântat, Abbie. – a zis.

-La fel. –am răspuns.

-Dacă nu deranjez, aș vrea să fac un duș.

-Sigur. – a spus Sharon. – Ultima ușă.

Băiatul mi-a zâmbit, iar eu i-am returnat zâmbetul, și a sărutat-o pe Sharon scurt pe obraz.

În timp ce Liam s-a dus la baie, Sharon a venit înapoi lângă mine.

-Ce ți-am spus despre anunțatul când cineva rămâne peste noapte? –am certat-o.