WHISPERS |h.s| română

Capitolul 21

Drepul constituțional. Una dintre materiile la care îmi era lene să iau notițe.

Ma jucam cu pixul când am văzut că-mi vibrează din nou mobilul. Toată lumea se uita la mine.

Cinci apeluri pierdute de la Harry. Nu am mai vorbit de la ce s-a întâmplat la el acasă.

Poate că a fost foarte urât din partea mea, dar trebuia să plec și să mă gândesc.

M-a încântat să-i fac pe plac, dar nu și el mie. Încă îmi era frică și se pare că era mai greu decât mă gândisem.

Iar Harry, el avea nevoie de ceva ce eu nu-i puteam oferi.

Ochii mei au început să se umezească. Nu îmi era ușor să înfrunt realitatea și să înțeleg că începeam să țin la Harry mai mult decâr ar fi trebuit. Mai mult decât am presupus la început.

Băiatul acesta și felul săău de a fi m-a captivat total până la punctul să fie mereu în gândul meu.

A sunat clopoțelul. Se terminase și ultima oră.

Mi-am stâns lucurile cât de repede am putut și mi-am pus geanta pe umăr.

M-am uitat la telefon și am văzut încă un apel de la Harry, încă unul pe lângă celelalte zeci din ultimele două zile. Și încă niște mesaje la care nu am răspuns.

I-am spus că trebuia să mă gândesc. Și așa era.

-Ab! –am auzit pe cineva strigându-mă. –Ab!

M-am întors și am văzut-o pe Sharon alergând în spatele meu.

Fata s-a oprit nemaiputând să respire și s-a sprijinit de umărul meu.

-Ce s-a întâmplat, Shar?

-Întreabă de tine. –a spus trăgând aer în piept.

M-am încruntat și mai mult.

-Cine?

-Cel într-un Audi negru. Harry?

-Unde e? –am întrebat.

-La intrare. Pare îngrijorat.

-Mă duc să-l văd.

-Sper că-mi povestești ce se întâmplă, Ab. Nu înțeleg nimic.

-Nici măcar eu nu înțeleg, Sharon.

Am început să alerg printre mulțime.

Am coborât repede scările de la intrarea în facultate și m-am uitat în jur. L-am localizat pe Harry și Audiul său negru care se distingea dintre toate mașinile.

Am grăbit pasul și am travesat ajungând la mașină. Am deschis ușa repede și am intrat în mașină.

-Abbie. –a murmurat.

-De ce ai venit?

-De două zile nu-mi răspunzi la telefon. Nu mi-a rămas altă soluție. Noroc că am văzut-o pe Sharon și am putut să îi zic că te caut.

-Cum ai știut că aici învăț? –am întrebat.

-E evident.

-Ce se întâmplă?

-Asta voiam să te întreb și eu. Ce se întâmplă?

-Harry ce s-a întâmplat m-a luat pe nepregătite. Tu ai un ritm în relația asta pe care eu nu-l pot menține. Tu ești diferit de mine, eu sunt diferită de tine. Ce facem?