WHISPERS |h.s| română

Capitolul 10

Harry și secretele lui

 Luni după-amiaza. M-am târât cu greu picioarele până la masă.

Ascultam pașii liniștiți ai lui Sharon care avea o cină, destul de importantă, cu Liam. De-a ce se jucau cei 2? De-a iubirea?!

Am pufinit și mi-am luat paharul cu suc.

Ultimul meu contact sentimental a fost cu buzele lui Harry de acum 2 zile și încercam din răsputeri să uit de tot ce ținea de Harry, chiar și de Niall.

Pariul acela se părea că nu era pentru mine, iar viața mea era mai importantă decât un joc.

Subconștientul meu s-a treziy la viață. Sau poate nu voiai să joci pentru că știai că o să pierzi?

Mi-am scuturat capul încercând să scap de acel gând.

Să pierd?

Mi-am atins buzele. Harry încă era prezent și nu trebuia să fie. Era un necunoscut, care se caracteriza ca fiind periculos, care mă închisese într-un vestiar și câteva ore mai târziu mi-a oferit o persecuție ușoară.

Ce tot făceam? Poate mă jucam cu jocul, dar eram imună complet.

Dar nu puteam. Harry pătrunsese în interiorul meu, atingând o coardă destul de sensibilă.

Mă captiva. Ochii lui nu se puteau compara cu ai niciunui băiat, nici buzele, până și respirația era diferită.

După tot ce s-a întâmplat în trecut, în sfârșit găsisem pe cineva în care puteam să am încredere.

-Arăt bine? –a apărut deodată prietena mea în salon.

M-am uitat în direcția ei și am văzut-o îmbracată într-o rochie albastră strâmtă, cu mâneci trei sferturi și spatele gol.

Mi-am deschis ochii cât de mult am putut atunci când am văzut că-mi purta una dintre rochii. Favorite chiar.

-Sharon! –am exclamat, punându-mă în genunchi pe canapea. –Ți-am interzis să te atingi de rochiile mele!

Fata mi-a zâmbit și s-a apropiat de mine, permitându-mi să admir rohia –rochia mea- care-i venea destul de bine.

-Interzisul atrage, așa că, îl va atrage pe Liam.

Mi-am arcuit o sprânceană în timp ce am văzut-o dispărând. Evident că nu o mai puteam face să își dea rochia jos, așa că am lăsat-o baltă.

"Interzisul atrage."

Poate din cauza asta mă atrăgea Harry atât de mult? Toți îl descriau ca fiind imposibil, chiar și el. Era ceva diferit, cum ar fi ceva interzis -pentru mine.

-Mulțumesc pentru că m-ai lăsat rochia. –a zis Sharon aproape sufocată. –De asemenea, ți-am luat și geanta.

-Sharon!!! –am exclamat.

-Îți promit că o să ți le pun la fel cum le-am găsit.

Mi-am dat ochii peste cap și am oftat.

-Distracție plăcută. –am spus într-un final.

-Ești cea mai tare!

Fata mi-a aruncat un pupic în aer și i-am zâmbit. A traversat holul micuțului etaj și, câteva secunde mai târziu, a părăsit casa.

Singurul sunet pe care îl auzeam era zgomotul făcut de televizor și uneori, gândurile mele.

Un minut mai târziu, s-a auzit soneria ușii. M-am ridicat de pe canapea și mi-am târât picioarele până la ușă.