WHISPERS |h.s| română

Capitolul 37

"Atenție, stimați pasageri! Vă anunțăm că zborul cu destinația Veneția are întârziere o oră. Ne pare rău pentru neplăcerile create."

L-am privit pe Harry și am oftat. Abia așteptam să ne urcăm odată în avion, dar nu se putea așa că ne-am așezat din nou pe scaunele incomfortabile.

Am lăsat capul pe spate și mă uitam pe tavan.

-Ești bine? –a întrebat Harry punându-și mâna pe piciorul meu.

L-am privit și i-am zâmbit. Nu eram foarte bine. Încercam să-mi ascund neliniștea, dar îmi era dificil. Prima dată nu era deloc ușoară în niciun sens.

-Sunt bine. –am spus încercând să par liniștită.

Harry m-a privit, nu mă credea.

-Pare că mergi prima dată cu avionul.

Am rămas tăcută și am văzut cu și-a mărit ochii.

-Abbie?! –a exclamat aproape certându-mă.

-Ce?

Aveam un ton de copil. Poate că ar fi trebuit să-i spun că e prima dată când merg cu avionul, dar am preferat să tac.

-De ce nu mi-ai spus? –m-a întrebat și i-am putut zări un zâmbet în colțul gurii.

-Știam că o să te agiți și o să încerci să mă liniștești și așa m-ai fi agitat și mai rău.

Harry și-a mușcat buza și a închis ochii, sigur regreta clipa când a ales să plecăm.

-Acum sunt doar nerăbdătoare...

-De ce nu te duci să te plimbi prin magazine? Sigur vei găsi ceva și nu o să te mai gândești atât de mult la asta. –mi-a propus.

Tocmai avusese o idee genială, așa că nu am mai stat pe gânduri și m-am ridicat în picioare.

-Nu vii? –l-am întrebat.

-O să rămân aici să am grijă de lucruri.

Ochii săi s-au întreptat spre ghiozdanele noastre. Nu aveam altceva în afară de pașapoarte, bilete și ceva de mâncare.

Am început să merg spre magazine. Am început să traversez culoarele micului centru comercial din interiorul aeroportului. Printre standuri ce aveau cămăși din cele mai scumpe. Tot felul de lucruri ce decorau magazinele și le dădeau un aer foarte extravagant.

Era clar că nu erau orice fel de magazine în aeroporturi, ci magazine de firmă, elegante, dar mai ales scumpe.

M-am încruntat când am realizat că din atâtea lucruri pe care le văzusem nu puteam cumpăra nimic.

Dezamăgită după ce mă plimbasem aproape douăzeci de minute printe magazine, am decis să mă întorc înapoi.

Mergeam destul de repede până la un moment dat, când am paralizat.

Mi-am mijit ochii încercând să văd mai bine, dar îmi era imposibil. Tot ce puteam vedea era silueta unei blonde ce era cu zâmbetul până la urechi și purta o conversație foarte amuzantă cu Harry.

Un fior mi-a străbătut corpul. Nu puteam să insinuez nimic până nu aflam despre ce era vorba, în capul meu fiind doar paranoia.

M-am pus din nou în mișcare de data asta ceva mai încet.

Când eram foarte apoape de ei, m-a observat și Harry. Era zâmbitor, liniștit.

M-am încruntat și mai mult când am realizat că el niciodată nu era așa, nici măcar cu prietenii lui. Cu fata aceea de ce era așa?

-Abbie! –a exclamat băiatul. –Te ai întors deja?

Am aprobat și mi-am fixat privirea pe fata din fața mea. Avea părul lung și blond. Ochii săi erau albaștri și blânzi. Era poate doar cu câțiva centimetri mai înaltă decât mine. Zâmbetul și corpul erau perfecte, iar fața sa prezența niște pomeți foarte accentuați și niște buze roșii.

-Scuze, Abbie. –a spus băiatul. –Ea este Hannah.

Fata a zâmbit și s-a apropiat de mine strângându-mi mâna.

Am tras aer în piept și i-am strâns mâna zâmbindu-i fals.

-Hannah, ea este Abbie. –a spus Harry.

-Încântată. –a adăugat fata.

Nu puteam să spun același lucru pentru că tot ce-mi doream era să plece odată.

-Este timpul să urc în avion. –a spus Hannah.

-Genial. –a adăugat băiatul.

-A fost o plăcere să te văd, Harry.

-La fel, Hannah. Mă bucur că ești bine.

Fata i-a zâmbit și s-a apropiat să-l îmbrățișeze. Nu era nicio diferență de înălțime între ei.

S-a despărțit de Harry și s-a uitat la mine. Și-a pus mâna pe umărul meu în semn de la revedere.

M-am întors către Harry după ce ea a plecat. S-a așezat și eu l-am urmat.

Au urmat câteva secunde de liniște pentru că eu încă încercam să-mi găsesc cuvintele.

-Cine era ea, Harry? –am întrebat.

-Hannah. –a răspuns el liniștit.

-Și de ce vă îmbrățișați așa mult?

Harry s-a întors spre mine, surprins.

-Ești geloasă? –m-a întrebat.

Mi-am arcuit o sprânceană și mi-am încrucișat brațele la piept.

-Eu?! –am exclamat. –Nu spune prostii, Harry.

-Ești! –a acuzat.

-Nu! Doar te-am întrebat cine era.

Harry a chicotit și s-a lăsat pe spătarul scaunului.

-E o prietenă mai veche. –m-a informat. –E model și a venit să facă niște poze pentru că este imaginea unor magazine de aici.

Oh, ia te uită! Model! Nu putea să lucreze și ea la salubritate?

Am preferat să tac fără să mai caut explicații despre acea Hannah.

Fără să știu însă cât de mult avea să-mi schimbe viața. Mai ales, viața lui Harry.