WHISPERS |h.s| română

Capitolul 24

-Niall? –a întrebat Harry.

Mi-am închis ochii. Nu puteam să cred că fusesem descoperită.

-H-Harry. –s-a bâbâit Niall.

-Ce faci aici? –a întrebat din nou Styles.

Niall s-a uitat la mine, iar eu l-am rugat să nu spună nimic.

Blondul s-a încruntat și murmura ceva ce nici eu nu am putut să înțeleg.

-Am venit să-l caut pe Liam. –a spus într-un final. –În ultima vreme petrece mai mult timp aici decât la el acasă și mă gândeam că o să-l găsesc.

-La ora asta? –a replicat Harry.

-Da, păi... știi că eu nu prea respect orele normale.

Harry nu a mai dat importanță, iar eu am respirat ușurată.

-A-Aici nu e nimeni. –am spus bulversată. –Doar eu și el.

-Te aștept în cameră, Abbie. –m-a informat Harry.

Am aprobat din cap și Harry a început să se îndrepte către dormitor.

-Ce face el aici aproape dezbrăcat? –a întrebat Niall.

-Era parte din pariu. –am spus.

-Mi-ar plăcea să vorbim despre toate astea într-un loc mai privat. Sper că știi unde bat.

Am rămas perplexă.

-Niall, totul a fost o prostie...

-Dacă a fost o prostie, te-ar deranja să ne întâlnim mâine să clarificăm toate astea?

M-am încruntat și am privit în pământ. Îmi părea rău că nu am oprit pariul atunci când am putut.

-Poți să treci să mă iei la 12? Atunci am o pauză. –am spus.

-Bine.

I-am zâmbit.

-Mulțumesc că m-ai acoperit.

Băiatul a dar din cap.

-Pe mâine. –am adăugat.

Am închis ușa fără să-l mai las pe Niall să spună ceva.

Am început să merg către dormitor unde l-am găsit pe Harry întins în pat sprijinindu-și capul pe mână. I-am zâmbit și el a făcut același lucru. Nu mai văzusem un zâmbet așa inocent la el.

M-am așezat lângă el și m-a luat în brațe trăgându-mă la pieptul lui.

-Într-o zi o să-și piardă capul Niall. –a murmurat.

Am chicotit. Dacă ar fi știut el că cea care își pierduse capul fusesem eu. Poate ar fi fost mai ușor să îi spun lui Niall că m-am îndrăgostit de Harry, chiar dacă pierdeam pariul, dar nu puteam face asta.

***

Mă apropiam de Niall, care părea destul de încordat. Mi-am ridicat o sprânceană în timp ce mergeam prin grădina universității.

-Unde mergem? –a întrebat.

Gândul mi-a fugit din nou la stupidul pariu.

-Te invit la o cafea. –am propus.

-Bine.

Am început să merg alături de Niall la o cafenea din apropiere. Băiatul mă urma fără să spună nimic. Avea mâinile în buzunare încercând să se încălzească.