WHISPERS |h.s| română

Capitolul 5

Întemnițată

 -Sharon, vom întârzia! –am exclamat din salon.

-Nu mai durează mult. –a răspuns.

Îmi era imposibil să înțeleg cum, deși se trezea cu jumătate de oră înaintea mea, mereu trebuia să o aștept ca să mergem la ore.

Am pufnit și m-am așezat pe canapea scoțându-mi mobilul din buzunarul exterior al genții.

L-am deblocat și am privit ecranul.

Niciun răspuns la mesajul pe care i l-am dat lui Harry în care l-am întrebat unde a plecat. Niciun răspuns la cele trei apeluri pe care i le-am dat din taxi în timp ce veneam acasă.

Nicio pistă care să-mi spune unde se băgase "domnul imposibil" după acea scurtă cină pe care amândoi o avusesem.

-Aici sunt! –a exclamat Sharon apârând în salon cu respirația aproape tăiată.

M-am ridicat în picioare și mi-am pus mobilul înapoi în buzunar.

În capul meu nu înceta să apară tot sfârșitul de săptămână cu Harry care "a dat mâna cu pariul".

La naiba! Pariul!

Sharon s-a uitat în oglinda de pe hol și a deschis ușa pentru a ieși. Am părăsit și eu casa la fel de repede ca ea.

-Haide, Ab! Vom întârzia! –a exclamat în timp ce cobora foarte repede scările.

M-am abținut destul de mult din încercarea de a o asasina.

Am mers tredi minuted până am ajuns la locul în care ne așteptau Holly și Stela. Ambele erau prinse într-o discuție ca între surori.

Toate ne-am salutat ca în fiecare dimineață înainte de a merge la universitate și am început să mergem ușor.

Prietenele mele împreună cu Sharon au început să vorbească despre Liam. Eu, trăiam într-o lume paralelă, unde erau doar ochii lui verzi.

Mobilul meu a început să sune. Fetele s-au uitat în direcția mea și, eu, instantaneu am apucat telefonul, arătându-le un zâmbet forțat.

M-am depărtat puțin de ele în timp ce încercam cu mâinile tremurânde să mă uit la ecran. Putea să fie Harry cu o explicație pentru aseară.

Dar nu. Era Niall.

- Bună, Niall. –am răspuns.

-Abbie! –a exclamat. –O plăcere să-ți aud vocea atât de matinală.

-De ce?

-Asta înseamnă că ți-ai petrecut noaptea acasă, nu cu Harry.

-Poate te interesează să știi că am ieșit la cină împreună.

Băiatul a tăcut. Poate era mai surprins decât se aștepta.

-Ai ieșit cu el la cină?! –a exclamat.

-Este nepotul unui bărbat care lucrează la un proiect cu magazinul unde muncesc. A trebuit să cinez cu el pentru a termina de vorbit despre afacere.

-Wow! –a exclamat. –Se par că totul iese conform planului.

-Păcat că a dispărut. –am adăugat.

-A disprut?

-A făcut-o. M-am dus la baie și, când m-am întors, nu mai era.

Un râs s-a auzit de la capătul celălalt. Nu-mi ardea de glume.