WHISPERS |h.s| română

Capitolul 1

Pariul

 Picioarele abia îmi ţineau corpul tremurând. Străzile din zona cea mai înaltă din Baltimore, Maryland, mă speriau destul de tare.

Niciun tip de mişcare pe străzi, niciun tip de agitaţie, dar mai presus de toate, niciun motiv care să mă unească de locul acela. Excepţie făcând unul singur: ziua de naştere de 18 ani a uneia dintre cele mai bune prietene ale mele. Pe străzi se auzea doar sunetul insistent al tocurilor noastre, doar felinarele ne luminau umbrele.

Părul meu drept începea să se încreţească din cauza ceţii acelei seri reci de februarie.

-Crezi că ne-am pierdut? – a intrebat Sharon, uitându-se în toate direcţiile.

-Holly mi-a spus că era pe aici. – i-am răspuns.

Sharon pufni. A fost ciudat să nu zică niciuna dintre impertinenţele ei, dar, am lăsat-o aşa.

Dinţii noştri clenţăneau. Se pare că vremea din acest loc a fost stabilită doar pentru a purta haine foarte groase, care să îmiedice frigul.

Sharon şi eu am continuat să mergem pe jos aproximativ 10 minute. Probabil cele mai lungi 10 minute din viaţa noastră. Aflate în pragul disperării şi sătule de mers 30 de minute printre case, am găsit o alee îngustă unde am văzut două siluete ce păreau familiare. În sfârşit erau ele: Stela şi Holly, sărbătorita însoţită de sora ei.

Am alergat cât de repede am putut, şi cât de repede mi-au permis tocurile până am ajuns la Stela.

-Cui îi este ziua de naştere?! –am exclamat.

M-am repezit la prietena mea şi i-am dat o îmbrăţişare mare.

-La mulţi ani, Stel! –am adăugat.

-Mulţumesc, Ab! –mi-a răspuns zâmbind timid.

Ochii ei de culoarea mierii şi zâmbetul ei atât de inocent m-au făcut să uit că îmi era frig. Părea atât de fericită.

-Şi tu Shar? Nu mă vei felicita?

Sharon s-a încruntat, ba chiar a părut puţin indignată.

-Atâta frig îmi îngheaţă acţiunile. –i-a spus tremurând şi a îmbrăţişat-o.- La mulţi ani, Stelita!

-Gata? –a îndrăznit să spună Holly.- Ce aţi zice dacă am merge?

-Bineînțeles! – a exclamat Stela. – Mor de nerăbdare să știu ce mi-ați pregătit într-un loc ca acesta.

-Bine. Atunci, pune-ți asta pe ochi. – a spus Holly ținând în mână o eșarfă.

Sharon și eu le-am observat zâmbetele largi. Stela și-a deschis ochii larg, cât a putut, și și-a pus eșarfa complet neagră.

După ce Stela ne-a ascultat cerința, am început să mergem în jos, spre capătul străzii unde ne-am întâlnit. Se auzea zgomot și am intuit că eram foarte aproape de locul unde trebuia să ajungem.

Era chiar după colț. Numele lui se vedea din depărtare „Pun Somewhere". Poate că propriul nume se referea la locul unde acesta era situat. M-am uitat în depărtare. Ușa era într-o parte mai elegantă, ceea ce îi dădea o nuanță de lux. Numele era decorat de un roz fucsia, fluorescent. Licărea la aproximativ 5 secunde și putea să rămână așa pentru zile întregi. Ușa era acoperită de o lumină albă ce dezvăluia o sticlă groasă și astfel, niciun zgomot din interior nu se auzea afară. Nu era deloc coadă. Nimeni nu aștepta să intre, ceea ce mi-a dat de înțeles că nu degeaba era numit cel mai scump club din oraș. De fapt, știam asta. Toate economiile mele erau pregătite pentru seara asta, și nu numai ale mele, ci și ale fetelor.