WHISPERS |h.s| română

Capitolul 8

Adresa

 Apeluri pierdute, mesaje fără răspuns, nu mai apăruse pe nicăieri, iar Niall nu știa nimic.

Înnebuneam. Trecuseră cinci zile fără să știu ceva de Harry și timpul se scurgea foarte repede.

Fără îndoială, pariul căzuse pe un plan secundar atunci când am încercat să fac niște lucruri total paralele cu prostia care era între mine și Niall.

Dacă i se întâmplase ceva?

Frica se instalase în interiorul meu. Am încercat să scap de acea idee și m-am întors la gândurile mele obișnuite.

Verificam cu atenție hârtiile de care mi-a zis Greg să mă ocup și așteptam să intre un client în acea dimineață de sâmbătă, în magazinul de discuri. Dar, ca de obicei, nu venea nimeni.

Se făcea o săptămână de când îl cunoscusem pe Harry și fără îndoială, era mai prezent în capul meu decât persoanele pe care le cunoșteam de ani, ca de exemplu, prietenele mele.

Poate mă gândeam prea mult la ceea ce nu trebuia, sau poate eram prea concentrată pe comportamentul pe care l-a avut față de mine acum câteva zile.

Nu puteam să-mi șterg din cap acel moment din vestiar sau maratonul pe care l-am făcut atunci când am încercat să fugin de cineva.

Nu puteam să stau fără să știu ce se întâmpla. Trebuia să știu de ce sau, de cine, fugeam eu și Harry în acea situație.

Fără îndoială, știind faptul că nu mai dăduse niciun semn de atâta timp mă făcea să-mi pierd ușor, ușor speranța că între noi ar putea fi ceva mai mult decât o chestie comercială.

-Ești bine? –m-a întrebat Ruth.

Mi-am ridicat privirea din hârtiile pe care oricum le ignoram și am văzut-o ținând o cutie de carton în mână.

-Da. –i-am răspuns zâmbind.

-Pari...îndrăgostită?

Un mic râs ironic mi-a scăpat.

-Glumești? –am replicat. –Nu am timp pentru prostii de genul.

-Mikel mi-a spus că te-a văzut de mână cu un tip. –a zis apropiindu-se de mine.

La naiba! Uitasem că Mikel și Ruth sunt cei mai buni prieteni.

Viața mea parcă era o dramă dintr-o poveste. Nu îmi puteam lua gândul de la un băiat care ar fi trebuit să fie un joc pentru mine și el, mă ignora în toate felurile posibile.

Mă înnebunea! Și nu știam de ce. De când l-am cunoscut pe Styles am avut multe întrebări, dar fără răspuns. Aveam multe lucruri în cap de care trebuia să scap.

Simțeam nevoia să-l văd, nu din cauza pariului, ci din propie inițiativă.

M-am uitat din nou la Ruth care continua să mă privească în timp ce și-a luat cutia în brațe.

-Văd că ești la fel de rezervată, ca întotdeauna. –a spus. –Dar, stai liniștită, îți voi păstra secretul.

Mi-a zâmbit și a plecat, dispărând din raza mea vizuală, dar nu aveam ce să îi ascund lui Ruth, pentru că eu și Harry eram doar...ceva.

Nu îl puteam numi prieten, nu puteam să-l numesc nici măcar cunoștință. Era cineva care a intrat în viața mea fără niciun motiv, sau poate pentru mai multe.

Ochii mei au căzut pe informațiile despre Robert Hamilton. Toate datele despre acel bărbat eraau pe acea hârtie pe care trebuia să o arhivez.