Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 6 - Dulceata dulce-amaruie

Presimteam ca ziua aceea se va scufunda in prea multa dulceata amara, dar speram ca asta sa fie de la clatitele pe care mi le pregaise draga mea bunica si pe care le-am servit la micul dejun.

- Iti mai pun dulceata ?

- Nu, multumecs. Am plecat. 

Si taxiul ma astepta in fata. Rex voia sa se joace, dar l-am impiedicat dandu-i cateva palme peste posterior, in joaca. Taximetristul parea un domn de vreo 50 de ani care isi muncea painea zilnic. Mi se facuse mila de bietul om cand a incercat sa intretina o conversatie cu mine. Am zambit politicoasa. Tata ma sunase sa vorbim de dimineata, de cand mama se pregatea pentru serviciu. Avea o zi lunga asa ca am hotarat sa iau taxiul. Nu era si asa mare lucru sa iau un taxi. Testele initiale incepeau sa imi sufle in ceafa iar asta ma indispunea teribil.

- Va las in fata portii elevilor ?

- Da, daca se poate. 

Am zambit, pregatindu-ma sa trag clapa portierei, cand am reusit sa respir usurata achitand cativa lei si coborand. Andrada discuta ceva cu Diana. Discutia parea aprinsa. Cocul Dianei a fost remarcat cu usurinta alaturi de tinuta clasica, tomnatica. 

- Neata fetelor !? Am zis fara vlaga, vazand fetele lor. 

- Hei. Zise Diana scurt. Si a vrut sa plece, insa am oprit-o.

- De ce pleci ? Vreau sa stiu ce aveti..

- Sa iti zica Andrada.. Nu stiu ce.. Andrada a intrerupt-o rapid.

- Nu cred ca eu sunt cea care este indragostita de Alex, asa ca nu am ce sa ii zic. 

Probabil ca era prea dimineata pentru astfel de jocuri de cuvinte. Trebuia sa recunosc. Aceasta varianta in capul meu fusese de multe ori rostita, insa cu voce tare suna ingrozitor si ma intrebam daca aveam nevoie de confirmare. Diana a plecat in tromba, fara sa zica prea multe. Eschiva. Trebuia sa vorbim dupa ore si sa stabilim purul adevar. 

- Ce te-a apucat ?

- Mayla eu zic sa decshizi ochii si sa realizezi adevarul.. Nu mi se pare ok ce face..

- Sa zicem ca ar fi asa, eu ce pot sa fac ? Adica sunt sentimentele ei si poate sunt sincere.

- Mai sincere de cand a aflat ca ce ? Ca are nu stiu ce masina sau ca  brusc nu te mai baga in seama ? Sa fim serioase.. 

Si am plecat inspre clasa. Ma bucurasem totusi ca nu prea multa lume asistase la scena dramatica. 

M-am izbit de o tipa, colega cu Elena si Ana de clasa. 

- Scuze Mayla. Sunt tare adormita. 

- Nu e nimic.  Ce faci ?

- Bine, voiam sa merg pana la magazin.. Te cauta Elena ieri.. A dat de tine ?

- Nu, dar trec eu pe la voi. 

Si m-am tinut de cuvant. Astfel ca intr-una dintre pauze, incercand sa intru in clasa, aproape ca i-am retezat calea lui Niky ce parea mult prea absorbita de peisaj fara sa fie prea atenta la  persoane.

Nu a schitat decat un zambet fals apoi a fugit cu viteza luminii inspre scari. Probabil ca Bogdan o astepta. Elena mi-a facut semn sa iesim pe hol. L-am salutat pe Bogdan si apoi dregandu-mi glasul am reusit sa o analizez pe Elena. Parea serioasa. 

- Nu vreau sa te sperii, dar doua colege m-au intrebat niste chestii..

- Despre ? Am zis apatica, dar totusi in sinea mea curioasa.

- Despre tine si Bughi. Aproape se rastise atragand privirea unor tipe de la clasa paralela.

- Mia incet. Si poftim? Eram mult prea socata ca sa imi mai pese.

- Da.. Adica..

- Adica ? Doamne.. Ce te-au intrebat ? M-am vaicarit, incercand sa ma mentin calma.

- Daca nu cumva nu e ciudata situatia asta dintre tine si Niky.. 

-Si tu ce le-a zis ?

- Pai de ce ar fi ciudata ? Au fost colege la scoala ...

- Asa si ?

- Si atunci ele au zis: ''De faza ca Mayla a fost cu Bogdan anul trecut, iar acum el e cu Niky, dar Mayla se intelege cu ea si ne gandeam daca nu cumva e penibil... Cum de se inteleg !? 

- Poftim ? Si atunci fetele de la clasa de langa au inceput sa susoteasca si mai tare urmarindu-mi tipetele.

Probabil ca reactionam copilareste, dar eram prea nervoasa si mult prea socata.

- De unde naiba s-a mai scos si perla asta ? 

- Habar nu am.. Desi am o banuiala ca Bogdan ar putea fi..

- Bogdan fostul meu coleg ? 

- Da, mai.. Dulcele meu coleg de clasa. Zise Elena pe un ton ce lasa de dorit.

- De ce ar face una ca asta ?

- Pentru ca el e singurul care stie mai multe si despre tine si vine cu Niky la scoala.. Si il stie si pe Bughi.

- Ma simt prost.

- Nu ai de ce. Sunt niste barfe nenorocite. 

- Stiu, insa..

- Hai sa te inveselesc..

- Cum ?

- A intrebat-o diriga ce carte a citit ultima data, iar ea a zis ca nu isi mai poate aminti cu exactitate.

Initial, am vrut sa rad, apoi mi-am amintit de barfele tembele care incepusera sa circule, asa ca am iesit la aer, pe o banca, sunand-o pe Andrada care parea ca isi uitase telefonul pe silentios. Afara, in dreptul portii masina lui statea la niciun centimetru de cei doi, care aparent discutau imbratisati, indragostiti exact ca la inceput. Am zambit fals, ca pentru sine, apoi fara sa imi inteleg atitudinea am reusit sa ma intorc on clasa, unde i-am zis Andradei totul cap-coada. 

- Cum ?

- Da, ce ai auzit. 

- Nu pot sa cred.. De ce ar zice asta ?

- Habar nu am... 

- Cine crezi ca a fost ? elena ce zice ?

- Bogdan ..

- Fostul coleg ?

- Chiar el..

- Nu cred.. Desi..Tot ce e posibil.. 

Am plecat la baie. Aveam de cateva momente singura. Abia asteptam sa ajung acasa, cand deodata mi-am amintit de dulceata de dimineata. Dulce, dar totusi amaruie intr-un final. Era exact ca si ziua asta. Facebook-ul insa imi servise cea mai mare portie de amareala la lasarea serii. Diana ma informase alaturi de Andrada. 

O poza cu cei doi, declarandu-si dragostea infinita, eterna in parcul principal imi aruncase intreaga mea zi in aer. Amar ? Cu siguranta. 

'' Probabil ca distanta nu poate apropia doua corpuri, dar sufletele noastre vor fi intotdeauna impreuna, pentru ca sunt unul singur. ''

Dulce ? Cu siguranta. 

Ma saturasem. Ma saturasem de toate acele tampenii, postari siropoase, poze, check-in-uri fara sens, fara noima si valoare pentru mine. Probabil ca era vina sentimentelor, dar impinsa de decizia momentului, am intrat pe profilul lui Bogdan Adrian si i-am dat cateva like-uri apoi cu un zambet cinic, dar fals am reusit sa ii blochez contul. Astfel reuseam sa ma feresc de postari tipice si plictisitoare. Diana m-a sfatuit sa fac asta si cu Alex, pentru ca sa imi usurez munca sentimentala. Am stat cateva clipe si fara sa ma mai gandesc am reusit sa ii dau block si lui Alex. Pana la urma probabil ca as era cel mai bine pentru toti. Fiecare avea sa mearga pe drumul sau, nu !?