Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 17 - Razboi fara pace

Era Ziua Nationala a Romaniei, iar mai toata lumea avea liber, mai ales noi liceienii profitam de asta. Alaturi de Andrada si Elena, am plecat in cautare de cadouri fie de Craciun, fie ca ele sa isi faca o idee despre ceea ce imi doresc de majorat. Era un concert in mijlocul mall-ului, iar multimea de oameni statea ciorchine cu gura cascata. Abia am putut trece dintr-o parte in alta. 

- Imi este foame. 

- Deja ai obosit ? Am intrebat rautacioasa.

- Chiar, ia zi-mi cum stai cu rochita ? 

Ne-am asezat la un pub si am comandat cateva cocktail-uri. Pur si simplu in ultimele saptamani ma axasem foarte mult pe majorat, mai ales ca scapasem de teze si teste. Deja ma puteam considera in vacanta.

- Rochita e aproape gata. Ma tot uit pe internet de niste modele de unghii.. Am zis sorbind din pahar. 

- Abia iti astept majoratul! Zise fericita Andrada.

- Chiar, cine vine ? 

- Am dat aproape 50 de invitatii pana acum, insa maine trebuie sa mai impart cateva pe la prietenii de familie. 

- Super! Eu deja m-am gandit cum sa imi fac parul.. 

- Doamne! Cati invitati ai! Se mira Andrada!

- Matei ? 

- Matei Mecheci?

- Daca asta e numele tipului dragut de acum doi ani de la ziua ta, atunci da..De el intreb.

- Cred ca vine si el..Ce bine ca mi-ai amintit. Trebuie sa vorbesc si cu el. Am zis cu zambetul pe buze.

- A inceput concertul ? Intreba foarte curioasa, incercand sa isi lungeasca gatul pentru a vedea la parter. 

- Cred ca da . Arunc o privire si vad prezentatoarea care anunta venirea Innei.

- Hai sa mergem si noi! Spuse ea entuziasmata. 

Asa ca alaturi de Andrada am urmat-o fara prea multa tragere de inima pe Elena. Chiar nu voiam sa stau in imbulzeala aceea de acolo si sa fiu o minga pasata dintr-o parte in alta. Inna arata ca la televizor. O tipa brunetica mica de statura a carui tinuta era blindata cu paiete iar vocea ei te imbia la dans. Imi placea de ea, dar cand am primit un cot in stomac, m-am retras mai in spate cu Andrada, spunandu-i Elenei ca ne intoarcem.

- Ce idioti ! Am reusit sa zic, incepand sa ma retrag incet incet. La un moment dat nu am mai vazut-o pe Andrada. Mi-am intors capul si am inceput sa o strig, dar fara niciun rezultat. 

- Aici sunt! Zise ea reusind sa scape de niste pusti care au asaltat-o. 

- Doamne! Imi vine sa vars, daca ma crezi. 

- Mayla, nu vreau sa te sperii, dar cred ca ti-ai pierdut bratara. 

- Poftim ? Am tipat, bulversata, privindu-mi incheietura. 

- Hai sa o cautam! repede!

- Fir-ar! Ce zi proasta am ! Unde sa o cautam ? Cred ca a luat-o cineva ..

- Macar incercam..

Si bulversata, am inceput sa ne indreptam iar spre multime cu capetele in pamant cautand bratara. Lumea nici nu ne baga in seama, fredonau odata cu Inna ,,Sun is up ''. La un moment dat, Andrada fiind mai alunecoasa si mai mica de inaltime, a zvacnit. 

- Uite-o ! 

Si mi-a aratat-o la cateva persoana in fata mea, jos. M-am strecurat, in spatele unei persoane cu o geaca destul de larga cu blanita, dar cineva m-a impins asa ca am fost ca o piesa de Domino si am ajuns sa imping si persoana din fata mea. Acea persoana s-a intors, iar eu buimaca ma uitam pe jos, incercand sa relocalizez bratara.